Senatorul de Cluj, Vasile Ilea, a realizat de curând o analiză lucidă a situaţiei în care se regăseşte PSD.
„În ultima vreme am tăcut. Am ales să mă poziționez în zona neutră, zona unde pot rămâne în echilibru. Sunt social democrat, sunt senator al României din partea Clujului, ca atare sunt obligat să iau atitudine, să încerc să explic tăcerea din ultima vreme. ”Sunt frământări în PSD?” mă întreabă prietenii, cunoscuții, lumea. Clar sunt și acest fapt nu poate și nu trebuie să fie ascuns, indiferent de atitudinea presei ca și abordare a subiectului. Este normal să fie frământări, este normal pentru că indiferent cum înțelegem și aplicăm democrația, aceasta permite libertatea de expresie, libertatea inclusiv de a fi nemulțumit. Întreb și eu: ”în care dintre partidele de după decembrie ‘89 nu au fost frământări, nemulțumiri?”. Dar să rămânem la PSD. Sunt frământări pentru că sunt multe întrebări la care logica nu poate oferi un răspuns. Mă gândesc că trebuie să se întâmple ceva, ”să se rupă pisica în două” cum se mai spune în popor. Nu mai putem conviețui (nici măcar politic) în zona gri, deci trebuie ales între alb și negru, adică cu sau fără Liviu Dragnea. Pentru cei care cochetează cu politica, pentru cei care chibițează de pe margine plini de emfaza părerilor excelând prin adevăruri personale, mă văd obligat să completez puțin tabloul panoramei lor. Mai exact, nu greșesc cu nimic când afirm că nici un lider de partid (indiferent ca vorbim de : Iliescu, Năstase, Roman, Constantinescu, Băsescu, Antonescu, Ponta, Orban sau Dragnea) nu a ajuns în această poziție fără susținere inclusiv atit din partea unor grupuri de interese din afara spectrului politic, pe linga cea a propriului partid. Ca atare întreb: cu ce este mai bun unul decât celălalt?! Apoi, nici un lider nu este lup singuratic în propria-i ”ogradă” (a se citi partid), deci Dragnea are în spate, precum liberalul Orban, un întreg arsenal uman care face și desface, care duce mesajul grupului liderului și are grijă ca mesajul să fie și implementat într-o cât mai mare măsură. Ca atare când ceri schimbare nu ceri schimbarea unui om ci a unui întreg sistem, pentru că dacă schimbi doar omul atunci eșalonul doi este pregătit să preia controlul imediat continuând munca sau dezastrul fostului lider. Nu am fost niciodată adeptul zicalei ”după mine potopul” ca atare nu mă grăbesc nici să acuz, dar nici să repar imaginea colegilor. În partid nemulțumiți vor fi mereu, la fel vor fi mereu și elementele servile, singura chestiune care poate fi luată în calcul în astfel de cazuri fiind procentul care înclină balanța spre una dintre tabere. În regulă! SE vrea schimbare! Să fie schimbare atunci! Întrebare: cu cine? Nu cred că vreunul din tabăra lui Dragnea este mai vizibil și mai credibil decât Dragnea, ca atare să-l schimbăm pe Dragnea cu unul dintre locotenenții lui mi se pare o aberație lipsită de orice fărâmă de logică. O să-mi spuneți că politica actuală nu suportă logică, eu vă spun răspicat că există! Bun, atunci să schimbăm toată echipa. De acord, să schimbăm, dar întreb iarăși: cu cine? Categoric există oameni în PSD care ar putea deveni lideri ai partidului, dar personal nu simt că este încă timpul lor, sau altfel spus nu simt că au atins maturitatea politică care să aducă partidului certitudinea reușitelor sau al unei guvernări care să facă diferența față guvernările trecute ale României. Credeți că dreapta este o alternativă acum? Să fim serioși! Dacă stai de vorbă cu colegii parlamentari de dreapta și le ceri nume de miniștri pentru o eventuală guvernare, toți ridică din umeri sau zâmbesc neconvingător. Suntem în pragul unei sarcini majore care implică o responsabilitate imensă, respectiv președinția Consiliului Uniunii Europene. România nu are nevoie de convulsiile crizei politice cu care se confruntă. Nici PSD nu are nevoie de asta. Eu cred cu convingere în echilibru, în forța discernământului de grup, forță care poate fi păstrată doar prin comunicare coerentă, dar mai ales prin idei argumentate, idei care pot fi puse în practică. Eu încă sper că noi, colegii și camarazii social-democrați putem găsi înțelepciunea de a renunța la orgolii și lupte de culise, pentru că avem o responsabilitate cu care am fost investiți prin votul celor care cred în noi. Cred nu au crezut! Dați-mi voi motive pentru a mă alătura unei tabere, pentru că eu, personal, nu le găsesc. Singura tabără cărei simt că-i aparțin cu certitudine se numește Români!” arată Ilea.
