Adoptată pe repede înainte și prezentată public ca o soluție pentru protejarea cumpărătorilor de locuințe, așa-numita „Lege Nordis” riscă, în forma sa actuală, să provoace un blocaj major în piața imobiliară. Aceasta este concluzia dură a antreprenorului Cătălin Priscorniță, proprietarul Blitz Imobiliare, profesionist cu o vastă experiență atât ca agent imobiliar, cât și ca dezvoltator, care a realizat o analiză amplă și extrem de critică a noii legislații.
„Intenția legiuitorului este corectă și necesară, dar modul de redactare și implementare transformă această lege într-un exemplu clasic de legislație scrisă pe genunchi”, avertizează Priscorniță, subliniind că problema nu se află la nivelul actorilor din piață, ci exclusiv la nivelul statului.
Intrare în vigoare fulger: începutul haosului
Unul dintre cele mai grave reproșuri vizează modul în care legea a intrat în vigoare. Publicată seara, pe 8 decembrie 2025, și aplicabilă din 11 decembrie 2025, legea nu a lăsat niciun răgaz sistemului să se adapteze.
„La mai puțin de trei zile distanță, notarii s-au trezit în situația de a nu mai putea semna promisiuni de vânzare-cumpărare decât pe o lege nouă, fără norme de aplicare și fără proceduri clare”, explică antreprenorul. În opinia sa, lipsa unei perioade tranzitorii de minimum 30 de zile reprezintă „un exemplu șocant de proastă administrare legislativă”.
Predarea locuințelor, condiționată de o birocrație imposibilă
Analizând articolul 22, alineatul (1), litera j), Priscorniță atrage atenția asupra unei prevederi aparent favorabile cumpărătorului, dar complet ruptă de realitatea administrativă din România.
„Legiuitorul creează o situație absurdă: cumpărătorul poate semna contractul de vânzare, poate lua credit și poate începe să plătească rate, dar nu se poate muta pentru că branșamentele definitive întârzie luni de zile”, spune acesta. Consecința? „Omul ajunge să plătească simultan rată și chirie, deși locuința este practic gata.”
„Preapartamentarea”, un concept nedefinit care poate bloca piața
Un alt punct nevralgic este introducerea noțiunii de „preapartamentare”, fără ca legea să explice clar ce presupune aceasta.
„Incertitudinea legată de procedura de preapartamentare și de deschiderea cărților funciare pentru bunuri viitoare riscă să blocheze antecontractele”, avertizează Priscorniță. În lipsa unor definiții clare, „notarii vor fi reticenți să autentifice acte, iar piața imobiliară poate intra într-o stagnare periculoasă”.
Promisiuni de vânzare condiționate de proceduri inexistente
Aceeași problemă apare și la alineatul (3) al articolului 22, unde promisiunile de vânzare sunt condiționate de notări și extrase de carte funciară pentru unități viitoare.
„Condiționarea este, în sine, corectă ca principiu, dar complet inaplicabilă în lipsa unor proceduri clare”, explică antreprenorul. „Legiuitorul ar fi trebuit să ofere un cadru predictibil, nu să arunce piața într-o zonă gri.”
Convențiile de rezervare, fără penalități reale
Legea mai conține, în opinia lui Priscorniță, o omisiune gravă: lipsa penalităților pentru dezvoltatorii care nu respectă convențiile de rezervare.
„Este o eroare majoră să permiți folosirea banilor cumpărătorului timp de până la 90 de zile fără nicio sancțiune”, afirmă el. Mai mult, avertizează că legea „nu împiedică rezilierea și reîncheierea succesivă a rezervărilor, eludând complet termenul de 60 de zile”.
Confuzia avansurilor și un control iluzoriu
Un alt capitol controversat este cel privind avansurile și utilizarea acestora. Priscorniță subliniază o confuzie frecventă în spațiul public.
„Avansul pentru rezervare este plafonat la 5%, dar avansul din promisiunea de vânzare nu este plafonat la încasare”, explică el. „Legea limitează doar modul în care pot fi cheltuiți banii, nu suma în sine. Acest detaliu este esențial și aproape nimeni nu îl înțelege.”
În plus, mecanismul de control este, în opinia sa, pur formal. „Dirigintele de șantier este colaboratorul dezvoltatorului. Vorbim de un conflict de interese evident. Ștampila ‘bun de plată’ devine o simplă formalitate.”
Sancțiuni fără efect și necunoașterea pieței
Sancțiunea de 1% din cifra de afaceri este, potrivit antreprenorului, complet ineficientă.
„Majoritatea dezvoltatorilor folosesc SPV-uri pentru fiecare proiect. Aceste firme nu au istoric fiscal, deci sancțiunea este zero în practică”, spune Priscorniță. „Este dovada clară că legiuitorul nu înțelege cum funcționează piața imobiliară reală.”
Termene nerealiste și întrebări fără răspuns
Poate cea mai mare problemă rămâne lipsa clarității pentru proiectele aflate deja în derulare.
„Ce se întâmplă cu ansamblurile vândute deja în proporție de 50%? Se aplică legea retroactiv? Ce se întâmplă cu avansurile mai mari de 5% deja încasate?”, întreabă retoric Priscorniță. „Legiuitorul tace complet, iar această tăcere va genera litigii și blocaje majore.”
Concluzie: o lege care riscă să frâneze piața
În concluzie, Cătălin Priscorniță consideră că „Legea Nordis” ratează exact obiectivul pe care și l-a propus.
„În loc să aducă siguranță și transparență, legea creează confuzie, interpretări contradictorii și riscul unui blocaj generalizat”, afirmă el. „Problema nu este la dezvoltatori, notari sau cumpărători, ci exclusiv la legiuitor.”
Mesajul său final este unul ferm: „Este imperativ ca această lege să fie corectată de urgență prin norme de aplicare clare și prin eliminarea omisiunilor grave. Altfel, o intenție bună se va transforma într-un coșmar birocratic pentru întreaga piață imobiliară.”
