Ȋntr-o descoperire importantă a vieţii de dincolo de Terra, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Austin din Texas au descoperit ceea ce pare a fi un corp de apă lichidă, având volumul Marilor Lacuri din America de Nord, ȋnchis ȋn suprafaţa de gheaţă al unuia dintre sateliţii lui Jupiter, Europa. Apa ar putea reprezenta un potenţial habitat pentru viaţă, multe din astfel de lacuri putând exista ȋn regiunile superficiale ale gheţii lui Europa.
Noul lac descoperit este acoperit de bucăţi de gheaţă ce plutesc şi care par a se ciocni, oferind un mecanism de transfer a nutrienţilor şi a energiei ȋntre suprafaţă şi vastul ocean presupus că ar exista deja sub suprafaţa groasă de gheaţă. Una dintre opiniile ştiinţifice este că “Dacă stratul de gheaţă este gros, acesta este un lucru rău pentru biologie, căci ȋnseamnă că suprafaţa nu comunică cu ocean de sub. Acum, ȋnsă vedem dovezi care arată că deşi stratul este gros, el se poate amesteca energic. Acest lucru ar putea face Europa şi oceanele sale mult mai locuibil.”, declară Britney Schimdt.
Oamenii de ştiinţă s-au bazat pe pozele făcute de nava spaţială Galileo, care a prins două caracteristici aproximativ circulare, accidentate de pe suprafaţa Europei, ce se numesc “terenuri haotice”. Bazându-se pe procese similare care au loc pe Pământ, cercetătorii au creat un model constituit din 4 paşi pentru a explica cum s-au format aceste caracteristici pe satelitul lui Jupiter. Modelul rezolvă multe dintre observaţile contradictorii, ȋn care unele păreau să sugereze că gheaţa este groasă, pe când altele că ea este subţire.
“Am citit raportul şi mi-am spus:„Da! Asta este! Acum totul are sens.„”, declară Robert Pappalardo, unul dintre cercetătorii de la Secţia Ştiinţelor Planetare de la NASA, care nu a participat la studiu. “Este singurul model convingător care se potriveşte ȋn ȋntregime cu observaţiile. Pentru mine, acesta este răspunsul corect.”
Oamenii de ştiinţă au motive ȋntemeiate să considere că modelul lor este corect. Cu toate acestea, din cauză că lacul de desubt se află la câţiva kilometri de suprafaţă, singura confirmare a prezenţei lui va veni de la misiuni viitoare care vor fi create să studieze stratul de gheaţă. O astfel de misiune a fost considerată ca a doua cea mai prioritară de către Consiliul Naţional de Cercetare.
“Noua ȋnţelegere a proceselor ce se petrec pe Europa nu ar fi fost posibile fără realizarea observaţiilor din ultimii 20 de ani asupra oceanelor ȋngheţate şi a plăcilor de gheaţă plutitoare de pe Pământ.”
