Am avut o simpatie pentru această ţară încă de când eram copil şi răsfoiam cu uimire revistele colorate, primite de pe la puţinele cunoştinţe care avuseseră şansă sa iasă din România în perioada comunistă. Îmi amintesc şi acum râşniţa de zahăr şi maşina de cusut Singer, folosite de străbunici încă din perioada interbelică, care funcţionau fără probleme după mai multe decenii. Produsele germane erau renumite pentru calitatea lor, iar până de curând, când fabricile s-au mutat în China, nu pot spune că am fost vreodată nemulţumit de vreun obiect “Made in Germany”.
Nemţii erau priviţi de români ca oameni serioşi şi eficienţi, dar reci şi sobri. Din acest motiv românii preferă să muncească sau să emigreze în ţări latine, precum Spania sau Italia şi mai puţin în Germania. Nu am împărtăşit niciodată această prejudecată. Sunt un adept al individualismului şi mi se pare firesc ca o persoană să fie distantă până ajunge să te cunoască mai bine. Precauţiile sunt normale, anormal este stilul oriental de a te “împrieteni” cu un necunoscut după 10 minute de băut într-un bar şi de a insista să-i povesteşti toată viaţa ta.
Ideea că numai prin muncă onestă şi perseverenţă poţi ajunge la rezultate bune este de apreciat şi e ruşinos că pe unii conaţionali îi sperie. În pofida miturilor, nemţii ştiu să sărbătorească, nu degeaba sunt patria berii şi inventatorii Oktoberfest-ului. Există însă o separaţie clară între lucru şi distracţie, chiar şi dupa o noapte de beţie cruntă şi fumat iarbă, a doua zi îi vei găsi pe germani la sluijbă de la prima oră. Aş vrea să se întâmple asta şi in ţara noastră!
Germanii au avut o influenţă foarte bună asupra Transilvaniei; trăsăturile pozitive de mentalitate cu care se laudă ardelenii nu li se datorează nici românilor din zonă şi nici măcar maghiarilor, ci în special austriecilor (deci nemţilor). Vizitez cu plăcere satele săseşti, admir vechile biserici gotice şi casele trainice de oameni gospodari. E aşa trist să vezi localităţi în paragină, după plecarea saşilor frumoasele locuinţe au ajuns cocioabe, în care s-au aciuat familii colorate (şi nu vorbesc de o anumită etnie, ci de un stil de viaţă).
Străbunicii îmi povesteau amintiri din perioada războiului, când ofiţerii nemţii îşi cereau voie să instaleze un cort în grădina casei, iar armata sovietică eliberatoare se ocupa cu jafuri, violuri şi distrugeri. Sigur că nazismul a fost o pată neagra în istoria Germaniei, dar esenţa acestui popor a rămas intactă.
Am vizitat Germania şi Austria de mai multe ori şi am rămas cu sentimente amestecate: admiraţie pentru ceea ce au creat (ridicându-se din ruine şi ajungând liderii Europei în câţiva zeci de ani); frustrare faţă de neputinţa ţării în care locuiesc de a-şi depăşi defazajul istoric faţă de occident; sfială şi bucurie de a putea pătrunde în mijlocul unei adevărate civilizaţii, într-un loc unde istoria se construieşte, nu se întâmplă. Mai presus de toate, am avut senzaţia că acolo mă simt “acasă”, că mă potrivesc mai bine cu acest stil de viaţă, că nu mi-e dor de gunoiul nostru patriotic atât de familiar.
Nu pot să-i înţeleg pe românii care o înjură pe Angela Merkel în aceste zile. Răzvrătirea lor e ca revolta unui adolescent, supărat că părinţii l-au atenţionat delicat că nu e bine să-şi irosească viaţa prin cluburi şi cazinouri. România nu este subjugată vreunei ţări europene, nici nu ar avea cineva interesul să facă asta. Spre deosebire de perioada războiului rece, când priveam înspre Moscova cu teamă, acum ar fi normal mergem la Berlin pentru a învăţa cum funcţionează un stat european prosper în secolul XXI.
Nu ne va obliga nimeni să ne schimbăm, putem rămâne în jegul nostru (moral şi material) oricât de mult dorim. Germania trebuie să fie un model pentru România, altfel se va aplica la nesfărşit concluzia din bancul acesta:
O familie de viermi trăia într-un căcat. Micul vierme o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi am putea trăi într-un măr?
– Da, fiule, am putea trăi într-un măr.
– Mamă, noi am putea trăi într-o banană?
– Da, fiule, am putea trăi într-o banană.
– Atunci, mamă, de ce trăim într-un căcat?
– Pentru că asta e ţara noastră, fiule!
Si eu admir Germania, Adrian,iar pe langa cele enumerate de tine, am un motiv in plus, jumatatea mea de sange german. Dar angela merkel isi merita din plin injuraturile, atata vreme cat l-a sustinut si il sustine pe basescu, spoliatorul-sef al Romaniei. Cat au furat el (voturile a 8,5 milioane de romani, ca sa nu vorbim de flota, casa din Mihaileanu, etc) si a lui coalitie portocalie, inclusiv imprumuturile de la FMI si BM, bani care nu se regasesc in investitii, decat in gondole, teren de fotbal in panta, etc., n-au furat „ceilalti” in rest.
Nu vad decat doua posibilitati: ori nu-i cunosti pe „ceilalti”, ori ai un interes direct sa-i sustii. Daca cineva mai crede ca exista vreo diferenta intre partidele romanesti poate fi doar foarte naiv sau interesat sa castige din asta.
Adrian, nu sunt nici naiva si nici interesata sa castig ceva, decat „castigul” de a scapa de regimul basescu, care seamana din ce in ce mai mult cu unul dictatorial. Nu prea avem clasa politica, ci grupuri de interese, si nu e prima oara cand scriu ca partidele, pt. a deveni credibile, trebuie sa-si faca o mare curatenie printre membrii, excluzandu-i pe „dalmatieni”. Nu stiu cat mai e posibil aceasta, pt. ca am convingerea ca „interesele” sunt atat de amestecate si incurcate (adica se au la mana unii pe altii), incat „batalia politica” e de fatada. Ar fi trebuit sa intri pe pagina mea, si ai fi vazut ca sunt monarhista si liberala (nu democrata-liberala), fara a fi membru PNL, doar simpatizant. Si tot ce e acolo, pe pagina e real.
Si cum se simte o liberala/monarhista (un oximoron, dupa parerea mea) cu Becali in partid? Ti-a crescut simpatia pentru PNL?
Nu e in PNL. Candideaza pe listele PNL. Nu-mi place Becali, nici ce reprezinta, nici ca om, nici ca politician. Sunt originara dintr-o zona unde sunt foarte multi oieri, dar toti au aceleasi „metehne” ciobanesti, chiar daca traiesc la munte sau la ses. Iar daca pt. „a-l detrona” pe satrapul basescu din postul pe care s-a reinstalat ilegal, si a exclude posibilitatea de a-si aduce un nou guvern servil, cum au fost cele ale lui boc-ulet si mru-nguent, care au facut atata de mult rau. Sunt pensionara si sunt din cei a caror pensie a fost dijmuita ilegal. Ca sa nu mai vorbesc ca din cauza efectelor guvernarii basiste, a trebuit sa-mi inchid mica afacere, sa rman cu datorii la banca, pt. ca nu-mi amortzasem investitia si sa ies la pensie, chiar daca nu-mi doream asta, pt. ca daca vroiam, ieseam cu 1 an si 8 luni inainte, cand puteam deveni pensionara la limita de varsta.
Si nu vreau polemica, sper ca nu esti din acei jurnalisti, carora doar comentariile elogioase le plac. Am inceput sa citesc „presa locala” datorita colegului tau Florin Moldovan, si cand mi-au placut articolele lui, le-am trimis si prietenilor mei. La articolul tau mi-a atras atentia titlul, dar n-am putut sa te felicit, ca Lavinia. Iar de acum incolo, nu cred ca o sa-ti mai citesc articolele, oricat de incitant ar fi titlul.
Iti doresc sa te muti intr-un mar intr-o banana dar tine minte cand ti se va face dor de cacatul din care faci parte nu te mai intoarce nu te mai doreste nici macar cacatul ala sa te primeasca. Doamne ce fiinte naive puteti fi va doresc tot binele din lume printre straini tschüss.