Conflictul din țara vecină a adus cu el numeroase probleme, vizibile încă din prima zi: refugiați, inflație, prețuri mari la energie, probleme cu furnizorii pentru anumite companii și evident temerea că ar putea fi atacată și România.
Toate acestea sunt însă valabile pe termen scurt-mediu. Sunt mai puțin vizibile oportunitățile mari pe care România le are pe termen mediu-lung.
Primul lucru clar este că în sfârșit avem o poziție geo-strategică, nu doar în teorie ci și în practică. Ucraina este acum cel mai fierbinte punct de pe glob, astfel că zonele limitrofe au crescut ca importanță.
Țara noastră va beneficia nu doar de relocarea unor trupe NATO aici, ci și de investiții masive în fabricile de armament. Acestea vor fi completate și de bani alocați infrastructurii, pentru ca forțele militare și transporturile civile să se poată deplasa. Pe verticală vor avea de câștigat și multe alte firme românești, care vor furniza produse și servicii.
Creșterea economică va fi intensificată și de proiectele stabilitate la întâlnirile Inițiativei Celor 3 Mări (Intermarium), precum și de fondurile europene suplimentare alocate în regiune, pentru atenuarea efectelor războiului și pentru ajutor umanitar. Iar după finalul acestuia, reconstrucția Ucrainei va fi o mare șansă pentru companiile noastre, deoarece vor exista sume masive direcționate spre acest scop.
România va avea parte și de o creștere a investițiilor americane, nu doar militare ci și civile, fiind acum poziționată ca un aliat de încredere al SUA în această parte a lumii. Economia noastră va mai beneficia și de forța de muncă ieftină venită din Ucraina, precum și de relocările unor companii din țara vecină către orașe românești.
Renunțarea la sursele de energie rusești (cărbuni, petrol și gaze) va fi încă o șansă mare pentru noi: spre deosebire de vestul Europei, șocul inițial este redus, datorită faptului că avem rezerve interne. Vom câștiga însă din dezvoltarea noilor exploatări și a diversificării resurselor: sonde de extracție în Marea Neagră, mini reactoare nucleare în orașele unde s-au închis termocentrale, noi turbine eoliene în Dobrogea și sudul Moldovei, cuplate cu facilități de producție a hidrogenului „verde”.
România ar putea urma exemplul Coreei de Sud, care s-a dezvoltat foarte mult în deceniile care au urmat după războiul din peninsulă, cu ajutorul Statelor Unite. Dintr-o țară săracă de nivel african a ajuns lider mondial în domenii de top, cu un nivel de trai ridicat.
Noi plecăm de pe o poziție chiar mai bună, avem resurse mai mari, nu suntem nevoiți să alocăm fonduri imense pentru apărare deoarece suntem în NATO, iar pe lângă americani ne ajută și europenii.
Avem toate șansele să ajungem o țară bogată în 20 de ani, care să depășească nu doar pe vecinii săraci din Balcani, ci și multe state din sudul Europei. Depinde doar de noi ca de această dată să facem ceea ce trebuie, să nu rămânem mereu doar o țară cu un mare potențial nevalorificat.
