Asa-zisele pesteri adancite in blocurile vulcanice ale dealului Pucioasa sunt, in cele mai multe cazuri, rezultatele muncii oamenilor, pentru ca au fost scorburi ale minelor sulfurice
Cea mai mare pestera este Pucioasa din Turia cu o lungime de 14 m, care este recunoscuta in literatura geografica si balneologica. Poate fi numita, de asemenea, cea mai mare mofeta naturala din Europa si cea mai mare scurgere de gaze cu Dioxid de carbon. Din scorbura sa se volatilizeaza pe zi cam 2000 m3 dioxid de carbon aproape curat. Din aceasta cauza depaseste renumita pestera a vestului: pestera Cainelui din Napoli. Se situeaza la 1052 m altitudine in coasta dealului Pucioasa. Prima intreprindere maghiara de imbuteliere a acidului carbonic a folosit aceasta scurgere de gaze in productia sa. Astazi este mofeta naturala, peretile sale sunt acoperite de sulf galben. Picaturile putin sulfurice-vitriolice- au fost folosite de sute de ani pentru tratamentul afectiunilor la ochi. A ajunge sub nivelul gazului din pestera inseamna moarte sigura. Ca factor curativ natural este foarte eficient. Concentratia de bioxid de carbon este de 98-99%, radioactivitatea sa naturala ajunge la valoarea de 1000pCi.
În coasta dealului Pucioasa se regasesc mai multe scorburi cu emanatii de gaze: pestera Ursului, pestera Timsos, de o proportie mai mare este pestera Gyilkos. În apropierea acestuia din urma se situeaza asa-zisul Madartemeto-Cimitirul Pasarilor. Aceasta nu este altceva decat o galerie a unei mine sulfurice care s-a surpat, si unde s-a acumulat bioxidul de carbon. Pasarile care au un zbor razant si, care ajung sub nivelul gazului, cad moarte pe jos. Dar nu numai ele cad prada gazului, ci si mamifere mai mici, sau chiar si caprioare au fost gasite zacand aici.