Pădurea de stejari seculari de la Mociar, judeţul Mureş, aşezată aproape de comunele Salavăstru, Beica de Jos şi Gurghiu, nu e colorată şi nici nu sare în ochi. Însă are genul acela de frumuseţe sălbatică, ce dă un sentiment de natură puţin atinsă şi de pustietate.
E presărată cu copaci rari, chiar în apropierea civilizaţiei. Totul pe un teren înalt şi mlăştinos. Aşa că, dacă vrei relaxare sau doar aventură şi curiozitate, nu ai de ce să ratezi o plimbare pe dealurile verzi de la Mociar.
De ajuns nu se ajunge greu. Cel mai simplu ar fi din oraşul Reghin, pe DJ 153C, pe care faci apoi stânga intrând pe un drum comunal. Într-o oră şi ceva, maxim, ar trebui să ajungi. De acolo, poţi pătrunde în pădure pe un drum forestier, dar este de ţinut minte că în perioadele ploioase nu e cel mai bun, dat fiind că zona e, cum am spus, mlăştinoasă.
Timp să ai, că pădurea Mociar are ce să-ţi ofere. Se întinde pe circa 48 de hectare, aşa că ai pe unde să rătăceşti sau să te rătăceşti.
Evident, în pădurea aceasta îţi sar în ochi stejarii. Uriaşi, unii dintre ei, ţinând cont de faptul că au câteva sute de ani. Cei mai mulţi nu sunt, aşa cum te-ai aştepta, drepţi şi solizi. Dată fiind vârsta, unii au chiar jumătate de mileniu, aceşti copaci sunt pe jumptate uscaţi, cu scorburi care se întind şi pe jumătate din trunchi.
Iar coroanele lor îţi dau şi ele o imagine de natură sălbatică, la modul în care se întind în toate părţile. Dau impresia că sunt nişte uriaşi vii şi bătrâni, cu o coamă vâlvoi, dezordonată.
În Pădurea Mociar nu sunt însă numai stejari. Mai găseşti şi plopi, carpeni şi frasini. În plus, ca în orice codru de la noi există şi câteva căprioare şi mistreţi, ziua se aud ciocănitorile, iar noaptea îşi fac apariţia păsările răpitoare.
Interesant este că pădurea, în cea mai mare parte a ei, este rară şi plină de bălţi, aşa că atenţie unde calci. Nu sunt mari bălţile, ci din acelea cu apă de două palme şi cu aspect ruginiu. Evident, din păcate, în unele zone se simte şi mâna omului, mai ales la margini, unde vei vedea zeci de copaci tăiţi pentru exploatare forestieră.
Dar asta nu schimbă cu nimic frumuseţea locului acesta în care poţi să te plimbi, pardon, să hoinăreşti, aşa cum vrei.
Şi, dacă vrei să simţi cu adevărat frumuseţea pădurii, cel mai bine e să mergi seara, spre asfinţit. Vei vedea de ce şi cum se vede.