Într-o viaţă fără sens, circulăm pe contrasens sunt cuvintele care ne întâmpină când pătrundem în lumea blogului Circulăm pe contrasens. Prima impresie ne spune că avem de a face negreşit cu o persoană creativă şi independentă, capabilă să înfrunte drumuri nebătute. Nu ne rămâne de făcut decât să ne lăsăm cuprinşi de rândurile ca de jurnal scrise, pentru a primi confirmarea. Dar ne aşteaptă o surpriză.
Autoarea blogului, Monica, ne povesteşte că este o persoană care în public este independentă, puternică şi căreia îi place să controleze. Însă toate acestea sunt doar nişte aspecte minore ale personalităţii sale, sub ele ascunzându-se o multitudine de vise, dorinţe, speranţe, temeri, suferinţe, idealuri, iubiri şi pe care, însă, nu le poate lăsa libere. Asistăm astfel la creşterea acestei frumoase persoane de la temeri şi nesiguranţe la eliberare şi dăruire.
Un blog profund, scris din adâncul zbuciumat al unui suflet aflat în căutare de zbor. Un blog care pare să transcrie propriile noastre gânduri, propriile noastre întrebări şi dileme. Un blog creat pentru că sinceritatea, care părea să nu încapă în realitate, atunci prin scris a curs precum o cascadă salvatoare. Un blog al cărui stil cursiv şi liric ne prezintă ca într-un roman o poveste: povestea Monicăi, căreia îi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Sa rada dar si sa fie trista in lumea ei…
„Uneori mi-as dori atat de mult sa am un talent: sa cant, sa pictez, sa desenez, sa filmez, să joc, sa ma joc. Sa surprind.
Cuvintele sunt atat de grele, atat de dificil de folosit, de pus in contexte si propozitii. Spun mereu lucruri care s-au mai spus, mereu altfel, mereu la fel. In esenta, lucrurile nu se schimba niciodata. Noi ne schimbam. Purtam alte haine, ascultam alta muzica, ne uitam la alte filme, iesim in alte locuri, cunoastem noi oameni care ne schimba si pe care ii schimbam. Influente. Cele despre care vorbeai acum mult prea mult timp.
Dar ramanem la fel.
Simt la fel ca atunci, zambesc la fel, te privesc cu aceeasi ochi. In spatele lor sunt tot eu, imi doresc aceleasi lucruri simple, iubesc aceleasi rasarituri, mi-e dor de aceleasi apusuri. Poate acum m-ai iubi mai mult, poate acum nu te-as mai iubi deloc.”
