Activistul civic Szakács István, sub pseudonimul Mathias Rex, a publicat un material pe grupul Clujul Civic despre un proiect imobiliar din nordul Clujului.
„#CarbochimIulius, un fel de #TransylvaniaSmartCity cu #RoșiaMontanăGoldCorporation și presa locală care îi mișcă servil leagănul până proiectul s-a ridica, poate, odată, din ambivalență.
Poate ați remarcat că marele proiect Carbochim Iulius nu are o pagină de web. Nici măcar de Facebook. Adică au, obscur-obscur. Și poate ați mai remarcat și că extrem de generos mediatizatul proiect e și mai extrem de rezervat în a vorbi despre când de fapt e gata.
Compania de fapt evită asumarea. În timp ce presa locală e de facto inundată de materiale de PR doldora de „500 milioane” „mixed use” „retail” „pădure” și „comunitate”, în norul de praf al cuvintelor cheie în care se îneacă cu succes atenția publică, am căutat multișor până să găsesc informația banală că proiectul ar trebui să fie gata, iată, „până la sfârșitul celui de-al patrulea trimestru din 2026”. Am mai găsit și „finalizat în cel mult trei ani, inițiat după aprobarea planului urbanistic zonal” – deci tot 2026. Apoi, am mai găsit și „demararea lucrărilor este estimată pentru începutul anului 2023”. Dar, cum lucrările n-au început, notăm că proiectul Carbochim Iulius e deja în întârziere de un an față de propriile estimări făcute în 2022.
Bun.
Întârzile de peste 5 ani la proiectul Maurer, ring a bell? Țeapa Tower, ring a bell? Megațeapa Transylvania Smart City, ring a bell? Foarte bine.
Asta încearcă de fapt acum Carbochim să evite cu toată puterea: asocierea în vreun fel cu aceste dezastre de dezvoltare imobiliară, toate ale municipiului Cluj-Napoca. Toate, răni active ale orașului azi. Și toate, mediatizate la vremea lor ca fiind ultra-super-hiper-bombă-glorioase, de presa noastră demnă de o soartă mai bună.
Vă amintiți cu siguranță acum nici doi ani de avalanșa media Transylvania Smart City, cu „34 hectare”, „800 milioane de euro” – deci un proiect mult mai mare ca și Carbochim Iulius – și care a pornit tot cu osanalele și binecuvântările autoritățiilor, cu sute de articole de presă cu „comunitate” și „cel mai mare din Europa”, care emanau profesionalism, încredere și siguranță, oferite de Investiția care tăbărește prin Marele Investitor peste Cluj-Napoca, și care saltă orașul nostru la next next level. Și care era o țeapă. Încă o țeapă.
Cum încearcă acum Carbochim Iulius să evite acest tip de asociere? Fără fantezie, prin și mai mult puhoi de comunicare, de tip RMGC. Cu „o nouă fază de dezvoltare pentru Cluj-Napoca”, cu „voința cetățenilor”, cu „Banca Mondială”, cu „Iulius aduce mai mulți bani decât toate fondurile europene câștigate de Cluj-Napoca”.
Pentru că știu că deja de pe acum sunt în întârziere de un an față de estimările din 2022. Pentru că nu vor să ajungă în gura târgului ca Maurer, cu blocurile neterminate și cu zeci, poate deja chiar sute de procese pe rol. Nu vor să ajungă ca Oxygen, care probabil nici nu se va mai termina. Și nu vor să ajungă ca Transylvania Smart City, mega-țeapa cu care seamănă cel mai tare discursiv.
Așa că se ascund în lumina reflectoarelor. Ca toți ceilalți” arată activistul civic Szakács István.
