Criza economică internaţională este o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activitaţii economice mondiale. Într-o ţară ea se manifestă prin scăderea puterii economice a ţarii din care rezultă o scădere a PIB-ului (Produsul Intern Brut) o evaporare a lichidităţilor şi o creştere / scădere a preţurilor din cauza unei inflaţii / deflaţiei. Criza a început în decembrie 2007 în America cauzele ei fiind de natură macroeconomice si microeconomice. Crizele economice pot lua forma unei depresii economice, si uneori poate duce la colaps economic.
S-au observat efecte asupra economiei la nivel mondial, dar acestea au fost resimţite diferit de la un stat la altul depinzând de reglementările și de nivelul de dezvoltare al acesteia. Guvernele au acţionat asupra crizei atât individual pentru protecția economiei naționale, cât și la la nivelul Uniunii Europene. Criza economică a avut efecte diferite în toate domeniile de activitate. Unul dintre factorii de declanşare ai crizei este contabilitatea datorită reglementărilor inexacte și ineficiente ale standardelor intenaționale.
Izbugnirea crizei a avut ca efect restrângerea cheltuielilor în rândul consumatorilor, dar mai ales în rândul afaceriştilor,aceste două sectoare de afaceri şi al consumatorilor ajung să îşi piardă încrederea. Momentul în care a devenit vizibilă criza la nivel mondial a fost în luna iulie 2007 , moment în care investitorii americani şi-au pierdut încrederea în ipotecarea securizată. Acest lucru a condus la o criză de lichidități ce a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei si a Băncii Centrale Europene. Criza s-a agravat în 2008, moment în care un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în perioada ce a urmat. Declanșată inițial în Statele Unite, criza s-a extins în Europa și s-a răspândit vertiginos în restul lumii.
O cauză profundă macroeconomică a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei.
Efectele crizei economice internaţionale s-au extins şi asupra României.
În România s-au înregistrat o serie de avantaje si dezavantaje în urma crizei resimţite în toate domeniile de activitate. Printre avantaje se remarcă: scăderea inflaţiei. Aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichiditaţi si ale scăderii consumului, acest lucru însemnând creşterea puterii de cumpărare a unităţilor monetare aferente fiecărei ţări. Dar scăderea inflaţiei înseamnă creşterea şomajului.Din punctul meu de vedere pe termen lung acest lucru înseamnă un dezavantaj în dezvoltarea economiei unei ţări deoarece dacă nu există forţă de muncă disponibilă într-o ţară pentru ca un investitor să îşi atragă angajaţi,trebuie să ofere pachete salariale mai atractive din punct de vedere financiar.Acest lucru însemnând creşterea puterii de cumpărare a populaţiei,implicit a economiei.
Un alt avantaj este curăţenia printre firmele slab organizate.Datorită crizei economice şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei acestia şi-au îndreptat atenţia asupra produselor superioare din punct de vedere calitativ şi inferioare din punct de vedere financiar.Companiile ce nu au avut o infrastructură solidă şi orientată către eficienţă au pierit mai repede ca dinozaurii. Din acest aspect al crizei putem spune că datorită crizei bussines-urile au devenit orientate spre sustenabilitate şi spre consolidarea, eficientizarea costurilor de producţie şi maturizarea din punct de vedere al investiţiilor.
Economia nu merge tot timpul ascendent, ci se repeta oarecum ciclic: populația creste, cererea de bunuri de consum se măreşte şi ea, producţia se dezvoltă, oamenii au de lucru şi castigă bine, iar economia înfloreşte. Dar după cum ne-a învăţat istoria crize au fost şi vor mai fi de acum încolo. Singura diferenţă dintre criza din 1929 și cea din 2007 este că datorită internetului ,a telefoanelor mobile şi a sistemelor tehnologice,pe scurt accelerarea dezvoltării generale,a stilului de viaţă şi de transmitere a informaţiilor efectele crizei se propagă mult mai repede, efectele fiind mult mai devastatoare.Cei mai multi oameni suferă în aceste perioade, dar sunt și unii care beneficiază de ele şi le ‘folosesc’ pentru a prospera. Oamenii care au resurse, pot realiza în scurt timp ceea ce nu pot înfăptui pe timp îndelungat într-o economie prosperă. Cei care au resurse, ingeniozitate, creativitate…, se folosesc de ‘avantajele’ crizelor economice şi pot realiza astfel lucruri mari.Un exemplu foarte bun fiind investirea în construcţii imobiliare şi cumpărarea de acţiuni la preţuri mult mai mici decât într-o economie prosperă.O veche vorbă poate descrie acest proces: „Când toti cumpara, tu să vinzi, și când toți vând, tu sa cumperi!”.
În România una dintre cele mai mari greşeli ale Guvernului a fost faptul că acesta a cheltuit nechibzuit banii în defavoarea unor investiţi sustenabile şi viabile pentru consolidarea infrastructurii necesare dezvoltării bussines-ului românesc.
Pentru o dezvoltare financiară sănătoasă IMM-urile sunt şi ar trebui să fie coloana vertebrală a unei economii.Iar la noi în România ,Guvernul în loc sa scadă povara financiară acesta a preferat să crească taxele ,impozitele şi accizele la care sunt supuse companiile. Din punctul meu de vedere pentru a proteja bussines-ul românesc acesta trebuia să acţioneze exact invers.Deoarece este mai uşor să obţii mai puţini bani de la o masă mai mare de intreprinderi decât mai mulţi bani de la o masa mai mică de intreprinderi.
Unul dintre cele mai mari dezavantaje resimţite in România este efectul de ‘brain-drain’ , acest lucru însemnând migrarea tinerilor şcoliţi şi dezvoltaţi intelectual în sistemele de învaţamânt româneşti în alte ţări din cauza salariilor prea mici şi lipsa locurilor de muncă aferente pregătirii lor. În urma studiilor făcute de către Consiliul Tineretului din România (CTR ) s-a observat că în termen de 20 de ani 80% din populaţia din rândul tinerilor vor pleca în alte ţări pentru a lucra ca şi „tăietori de şaorma sau modelatori de chiftele” in Italia, Spania sau Germania. Acest lucru afectează sistemul de pensii,care atunci cand a fost implementat era un sistem piramidal cu baza jos şi vârful în sus, 3 angajaţi susţinând financiar 1 pensionar.În prezent raportul în România este de 1 angajat la 1,52 pensionari. În acest ritm ,datorită migrării tinerilor in alte ţări va însemna că în termen de cel mult 10 ani în România un angajat va trebui să susţină financiar 3 pensionari ,astfel că sistemul piramidal iniţial se va inversa.
La nivel de Cluj mai mult decât în orice alt oraş din România putem observa o inventivitate în rândul companiilor care au preferat să se folosească de Organizaţiile şi Asociaţiile studenţeşti pentru promovare a produselor, de participarea la târgurile de job-uri şi promovarea companiilor în rândul studenţiilor prin oferirea de sprijin financiar sub denumirea de donaţii care se pot deduce din impozite.Acest lucru a dus la dezvoltarea a 82 de organizaţii studenţeşti la nivel de Cluj şi nu mai mult de 42 de organizaţii la nivel de UBB.
În concluzie, din punctul meu de vedere, România poate ieşi din criză doar prin câteva măsuri care la prima vedere par simple.
-În primul rând prin sprijinirea financiară sau accesul la finanţare a tinerilor în dezvoltarea microintreprinderilor şi a intreprinderilor mici şi mijlocii.
-Atragerea şi absorbţia fondurilor europene pe piaţa românească.
-Banii rulaţi în ţară,
-Creearea de locuri de muncă romaneşti.
Dar cel mai important aspect în ieşirea României din criză este uşurarea povării financiare susţinute în prezent de către business-ului românesc.
