Potrivit unui studiu condus de cercetători de la Clinica Ernest Gallo din California, consumul de alcoolul duce le eliberarea de endorfine ȋn părţi ale creierului ce produc senzaţia de plăcere şi răsplată. Descoperirea marchează pentru prima dată observarea la om a eliberării de endorfine ȋn cortexul prefrontal, ȋn urma consumului de alcool. Endorfinele sunt proteine mici, ce au efecte similare narcoticelor şi care sunt produse natural ȋn creier.
“Acest lucru l-am speculat de aproape 30 de ani, bazându-ne pe studiul animalelor, dar pe care nu l-am observat la oameni până acum.”, a declarat autorul conducător Jennifer Mitchell. “Ni se oferă astfel prima dovadă directă asupra modului cum face alcoolul ca oamenii să se simtă bine.” Descoperirea locaţiei precise din creier ȋn care se eliberează endorfinele oferă o posibilă ţintă petru devoltarea a unor medicamente mai eficiente pentru tratarea dependenţei de alcool.
Oamenii de ştiinţă au folosit un tomograf cu emisie de pozitroni, sau scanare PET, pentru a observa efectele imediate ale alcoolului asupra a 13 consumatori ȋnrăiţi şi a 12 subiecţi “de control”, dar care beau ocazional. Ȋn cazul tuturor participanţilor, ingerarea de alcool a dus la eliberarea de endorfine. De asemenea, tot ȋn cazul tuturor, cu cât era mai mare cantitatea de endorfine eliberate, cu atât participanţii raportau o senzaţie de plăcere mai mare.
Mai mult decât atât, cu cât erau mai multe endorfine, cu atât starea de ebrietate se intensifica la consumatorii ȋnrăiţi, dar nu şi la cei ocazionali. “Acest lucru indică faptul că creierul dependenţilor de alcool este schimbat ȋn moduri care ȋi determină să considere alcoolul mai plăcut şi poate reprezenta un indiciu asupra viciului pe care aceşti ȋl dezvoltă.”
Ȋnainte de a bea, subiecţilor li s-au administrat injecţii de carfentanil radioactiv, un drog opiaceu, care bloca selectiv locuri din creier numite receptori de opiu, la care ajungeau şi endorfinele. Pe măsură ce carfentanilul radioactiv a fost legat şi emitea radiaţii, receptorii s-au „aprins” pe imaginea PET, permiţând cercetatorilor să localizeze poziţiile lor exacte.
Aceste rezultate sugerează o posibilă abordare pentru ȋmbunătăţirea eficacităţii tratamentelor pentru abuzul de alcool prin crearea unor medicamente mai bune decât naltrexone. Naltrexone, care blochează receptorii de opiu, nu este răspândit ca şi tratament nu din cauză că nu funcţionează, ci căci oamenii ȋncetează din a-l consuma din cauza modului cum ȋi face să se simtă.
“Naltrexone blochează mai mult decât un receptor de opiu, iar noi trebuie să aflăm care dintre ele ȋmpiedică consumul de alcool şi care produc efectele secundare nedorite. Dacă înţelegem mai bine cum endorfinele controlează consumul de alcool, vom avea o şansă mai mare de a crea mai multe terapii specifice pentru acest viciu.”
