Senatorul USR de Cluj continuă să explice care sunt cauzele reale ale prețurilor uriașe la energie. Vinovații nu sunt doar în exteriorul țării, ci și în interior, în mediul politic. Parlamentarul promite să revină cu noi „dezvăluiri” despre acest domeniu important al economiei românești.
Cristian Bordei: „Una din cheile principale de înțelegere ale cauzelor interne care au determinat explozia facturilor la energie este situația Complexului Energetic Oltenia (CEO).
CEO produce energie prin arderea cărbunelui și are două caracteristici importante. În primul rând este producătorul care nu poate ieși din sistem. Costul generat de pornire-oprire este mare, astfel încât acest tip de producător livrează energie în rețea în flux constant, în funcție de necesar. Este așa numita energie “în bandă“ fără de care sistemul energetic nu poate funcționa, mai ales la orele de vârf ale consumului, pentru că energia eoliană sau solară este fluctuantă, depinde de vânt respectiv soare. CEO asigură undeva între 12- 20% din totalul consumului României.
Apoi, pentru că prin arderea cărbunelui produce emisii de carbon poluante, conform mecanismului european de combatere a schimbărilor climatice, CEO trebuie să achiziționeze pentru fiecare MW produs un certificat de CO2. Acest mecanism este complex, nu intrăm acum în detalii. Dar el nu a apărut peste noapte ci a fost pus în funcțiune încă din 2005 și a fost gândit din start în așa fel încât prețul acestor certificate să crească în timp. Costul certificatelor CO2 a fost mulți ani nesemnificativ, apoi a crescut lent iar anul trecut a explodat, ajungând de la 23 euro la 90 de euro în prezent.
Să calculăm. Considerând cca. 300 lei/MW un preț care acoperă costul de producție al CEO și o marjă de profit minimală plus 450 lei/Certificat CO2, ajungem la 700 lei/MW un preț minim de vânzare către furnizori. Dar mai intervine ceva. Pe piața OPCOM, unde se tranzacționează energia electrică, o parte din energie se vinde cu livrare la termen, peste un an, doi ani, etc. Din datele disponibile pe OPCOM, CE Oltenia a încheiat contracte cu livrare în perioada 01.07.2021-31.12.2025 pentru 1190 MW, la un preț mediu de 345,22 lei/MWh. Întrucât costul certificatelor CO2 a crescut atât de mult între timp, acest preț înseamnă deja pierdere. Și atunci CEO trebuie să ridice și mai mult prețurile de vânzare ca să-și acopere și aceste pierderi. Astfel a ajuns să oferteze la 850, 1200 sau 1301,85 lei/MWh.
Mai departe, ce fenomen se întâmplă pe o piață liberă? Dacă producătorul care nu poate ieși din sistem este nevoit să vândă la un preț foarte mare atunci și ceilalți producători, majoritatea tot de stat, își aliniază prețurile în sus, maximizându-și profiturile, chiar dacă ei nu sunt obligați să cumpere certificate CO2. Cei trei producători de stat, CEO, Nuclearelectrica și Hidroelectrica produc cam 80% din total, așa că jocul este încheiat.
Ba mai mult, ei scot la vânzare, în timp, cantități mici de energie tocmai pentru a putea profita de creșterile continue de prețuri care sunt astfel alimentate de disperarea furnizorilor de a-și asigura necesarul de energie din contracte bilaterale pe termen lung. Pentru că altfel ajung la piața cu livrare în ziua următoare (PZU) cu prețuri și mai mari sau, doamne ferește, rămân în piața de echilibrare unde e noaptea minții. Așa că dacă, de exemplu, Hidrolectrica scoate o ofertă la 800 lei/MWh furnizorii licitează între ei până când contractul ajunge să se încheie la 1300 lei/MWh.
Iar ca tabloul să fie complet există și riscul să vină Curtea de Conturi și să-l întrebe pe un producător de stat care a vândut o cantitate mare de energie la momentul T la pretul X: “da’ de ce n-ai vândut o parte la momentul T+1 la prețul Y mai mare ca X ?”.
Ok, după toate acestea, întrebarea care se pune este: dacă se știa de ani de zile care este direcția în care merge UE și că prețurile certificatelor CO2 vor crește, de ce nu s-a făcut din timp retehnologizarea termocentralelor pe cărbune?
Iată un posibil răspuns: Oltenia respectiv Hunedoara sunt bazine electorale majore ale PSD și PNL. Iar retehnologizarea duce la reducerea activității companiilor miniere ceea ce ar fi însemnat potențiale pierderi de voturi și de putere, influență și bani pentru aceste partide și pentru baronii lor locali. Așa că au tras de timp cât de mult s-a putut, până când CE Hunedoara s-a închis iar CE Oltenia abia e în faza în care Comisia Europeană trebuie să-i aprobe un plan de reorganizare de 2 miliarde de euro (și finanțarea pentru el) pentru a fi salvată. Iar acum noi toți avem de suferit, mai ales că a venit și această conjunctură intențională foarte proastă care ne-a prins complet descoperiți.
Se poate spune că, parțial, aceasta este factura pentru voturile PSD și PNL. Și de aceea, așa cum am susținut, aceștia încearcă acum disperați să arate cu degetul spre alții, care nu au avut niciodată frâiele energiei în România.”
