Hannah Arendt, importantă filosoafă, dar care a refuzat această etichetă ȋn favoarea celei de teoreticiană politică, este cunoscută mai ales pentru lucrările asupra totalitarismului. „Condiţia umană” publicată ȋn 1958 relevă, cu toate acestea, latura sa filosofică şi oferă cititorului o viziune nouă asupra istoriei şi a condiţiei sale ȋn această lume.
De-a lungul timpului, oamenii s-au confruntat cu două moduri de viaţă: vita contemplativa şi vita activa. Primul caz, viaţa contemplativă, este reflectat mai ales prin exemplul cetăţenilor din Grecia Antică, ȋn care oamenii se defineau prin excelenţă homo rationale. Aici, toate categoriile vieţii active: animal laborans, homo faber şi acţiunea, erau considerate degradante şi erau lăsate ȋn seama sclavilor şi a meşteşugarilor. Necesităţile vieţii erau ȋndepărtate de către cetăţenii greci, pentru ca ei să poată fi liberi şi pentru a putea trăi ȋn lumea eternă a ideilor.
Ȋn epoca modernă, situaţia ȋncepe să se răstoarne ȋn măsura ȋn care primează viaţa activă ȋn societatea umană. Animal laborans este omul supus mereu necesităţii muncii şi este preocupat ȋn special de ȋngrijirea propriului corp. Munca pe care o realizează se consumă foarte repede, iar obiectele din jur sunt efemere și destinate folosirii imediate. Epoca consumeristă este specifică acestuia.
Modelul lui homo faber ȋl reprezintă oamenii care creează obiecte, atitudinea lor fiind aceea de ȋncredere ȋn unelte, ȋn productivitatea creatorului, ghidarea după principiul utilităţii, ȋncrederea că toate problemele se pot rezolva. Partea dezavantajoasă a acestui tip uman este faptul că universul său se devalorizează, el rămânând blocat ȋntr-o lume de mijloace şi scopuri, la fel cum sculptorul, spre exemplu, vede ȋn jur numai materie utilă pentru a da formă Ideilor din mintea sa.
Pierderea lui animal laborans ȋn condiţia consumeristă care duce la derizoriul lucrurilor din jur poate fi răscumpărată de capacitatea, plasată pe un nivel superior, a lui homo faber. Prin creaţie omul se ridică deasupra necesităţilor corpului şi conferă durabilitate lumii prin lucrul mâinilor sale. Piramidele rezistă mii de ani, pe când alimentele atât timp cât pot fi consumate. Se pare ȋnsă că nici homo faber nu este perfect, căci ȋşi pierde sensul ȋn măsura ȋn care ajunge să se rezume doar la mijloace şi scopuri. Homo faber poate fi răscumpărat prin cea de-a treia categorie a vieţii active, acţiunea.
Acţiunea, pe care Hannah Arendt nu o poate separa de vorbire, este caracteristica noastră umană. „Căci prin cuvânt şi faptă ne introducem noi inşine ȋn lumea umană, iar această intrare e ca o a doua renaştere, prin care ne confirmăm şi ne asumăm faptul nud al apariţiei noastre. O asemenea intrare nu este impusă, precum munca, de necesitate sau precum lucrul, de utilitate.” Acţiunea este gestul conştient realizat prin care omul ȋncepe procese ȋn lume.
Procesele create de acţiune sunt nelimitate, iar oamenii cu greu suportă povara imprevizibilului. Soluţia vine odată cu iertarea şi promisiunea. Atunci cand ȋi iertam pe ceilalţi şi pe noi ȋnşine, permitem evenimentului din trecut să se sfârşească şi nu ȋl lăsăm sa ȋşi întindă braţele până ȋn prezent. De aceea răzbunarea este dăunatoare, căci menţine participanţii angajaţi, blocati ȋn trecut. Cât pentru partea nelimitată a acţiunii care determină reacţii ȋn lanţ infinite ȋn viitor, precum bine-cunoscutul efect al fluturelui, există o salvare. Ȋn marea de necunoscut care ȋl reprezintă viitorul, apar insuliţe de siguranţă: promisiunile. Ele duc la ordine şi la încredere asupra realizării unui viitor aşa cum ni-l dorim.
Cu toate că la prima vedere cartea pare a intra pe un teren tehnic, teoretizant, nu vă descurajaţi ! Ea ajunge să abordeze parcursul omului ȋn lume dintr-o perspectivă inedită şi interesantă. Iar la sfarsit nu veţi putea să nu observaţi că a produs o ȋmbogăţire de importante cunoştinte şi valori, printre care cea a iertării, atât de des uzată, dar atat de puţin ȋnţeleasă ȋn adevărata ei anvergură.
