Una dintre cele mai supărătoare probleme cu care ȋncă se confruntă chrirugii după ce au reuşit cu succes să transplanteze primul organ uman, ȋn 1954, este: de unde pot lua mai multe organe? Cercetătorii din medicină şi-au dat seama de atunci cum se pot transplanta inimi, ochi şi chiar chipuri ȋntregi. Dar o jumătate de secol mai târziu, ei se luptă ȋncă să facă faţă cererilor pentru organe. De exemplu, ȋn SUA, ȋn fiecare an 1.400 de oameni mor aşteptând un ficat şi ȋncă 4.500 mor aşteptând un rinichi.
O parte a problemei, desigur, o constituie faptul că oamenii ţin la organele lor, atât ȋn timpul vieţii, cât şi după moarte. Cu toate acestea, apar dificultăţi chiar şi ȋn cazul organelor disponibile. Din cauză că sistemul imunitar uman este extrem de mofturos, persoana aflată ȋn top pe lista de aşteptare ar putea fi mai prejos decât altcineva care se află mai jos pe această listă, dar care are o potrivire imunologică mai bună. Pacienţii trebuie să ia, de obicei, medicamente imunosupresoare care ȋi slăbesc, dar chiar şi atunci organismul lor pot respinge organul sau pot muri din cauza infecţiilor apărute.
Corpul trimite regulat proteine pe suprafaţa celulelor pentru a cerceta dacă acestea aparţin corpului sau sunt străine şi prin urmare periculoase. Trei astfel de proteine trebuie să se potrivească cu sângele donat. Doctorii potrivesc organele cu pacienţii folosind un sistem care verifică cel puţin 6 proteine diferite, dar nici măcar acest lucru nu este suficient pentru a renunţa la medicamentele imunosupresoare. Oamenii de ştiinţă explorează acum diferite metode pentru a păcăli sistemul imunitar al corpului pentru a accepta organe donate artificial sau recoltate.
Anthony Atala, specialist al celulelor de stem de la Universitatea Wake Forest, a conceput o abordare diferită decât folosirea organelor de la donatori: crearea de organe personalizate. Ȋn 1999 a realizat pentru prima dată o vezică pentru un pacient folosindu-se de celulele stem ale acestuia, iar acum lucrează pentru a-şi adapta tehnica pentru ficat şi alte organe. Această metodă ar trebui să funcţioneze cu succes pentru persoanele cu probleme non-genetice. Pentru cei cu probleme genetice precum fibroză chistică, distrofie musculară şi unele tipuri de cancer, organele realizate din celulele lor ar putea manifesta aceleaşi probleme care au determinat iniţial la necesitatea unui transplant.
Soluţia? Folosire celulelor stem ale unor persoane sănătoase, dar potrivirea lor la pacienţi cu o precizie maximă. Atala şi echipa lui au ȋnceput să colecţioneze celule stem din fluide amniotice şi placenta pentru a crea o bancă de celule-stem ce va conţine mai mult de 100.000 de mostre unice, suficiente pentru, de exemplu, 90% dintre americani. Oamenii de ştiinţă studiază toate aceste posibile soluţii, dar tratamentele nu ar putea fi disponibile foarte curând. Ȋntre timp, fiecare ar trebuie să ia ȋn considerare să ajute la obţinerea unor organe celor ce au nevoie: semnând pentru a fi donor.
