Un motiv invocat destul de des de cei care evită să apeleze la un psihoterapeut sau la un consilier pentru a-și discuta neliniștile și situațiile dificile prin care trec, constă în faptul că terapia este, de fapt, la fel ca o discuție cu un prieten, doar că pe prieteni nu trebuie să-i plătești pentru a te asculta. Totuși, ceea ce se întâmplă în terapie este foarte diferit de o discuție intimă pe care o ai cu un prieten sau altă persoană apropiată.
Iată câteva motive pentru care nu putem compara discuțiile cu prietenii noștri, cu ceea ce se întâmplă într-o ședință de terapie sau de consiliere:
Terapeuții sunt profesioniști specializați în domeniu
Terapeuții au în spate ani întregi de pregătire teoretică și practică în domeniu, specializări în domeniul comportamentului uman, al dinamicii relațiilor, al comunicării etc. și posedă metode și tehnici eficiente de intervenție în situații specifice. Majoritatea prietenilor noștri nu au așa ceva.
Acești profesioniști sunt pregătiți să asculte clientul pentru a-l înțelege; să-i încurajeze gândirea independentă și auto-reflecția; să-l ajute să descopere și să exploreze anumite aspecte de care poate nu este în totalitate conștient; să-l sprijine în îmbunătățirea și optimizarea anumitor comportamente și pentru multe alte situații și circumstanțe în care un prieten fără pregătire psihologică nu-i poate oferi sprijinul de care are nevoie.
Terapia este un proces de descoperire și dezvoltare a resurselor personale pe care le avem deja, dar care sunt adesea ascunse sau chiar blocate sub multe straturi de condiționare, frică și reactivitate. Prietenii, chiar dacă pot fi îngrijorați pentru noi, cel mai adesea nu urmăresc să formuleze răspunsuri care să contribuie la creșterea și dezvoltarea noastră pe termen lung.
Terapeuții sunt obiectivi
În general, prietenii nu pot fi total obiectivi sau neutri pentru că au anumite interese în relația de prietenie, iar opiniile, concepțiile și nevoile lor vor influența relația pe care o au cu noi, fie că sunt sau nu conștienți de acest lucru.
Deși terapeuților le pasă de clienții lor, ei nu au niciun interes pentru o relație de prietenie cu aceștia și prețuiesc mai mult eficiența consilierii decât propria dezirabilitate. De asemenea, terapeuții și consilierii sunt învățați să-și conștientizeze propriile opinii și reacții, să le controleze și să le împiedice să influențeze relația terapeutică. Terapeuții nu simt nevoia să le spună clienților ceea ce își doresc să audă, ci încearcă să-i ghideze spre creștere și dezvoltare personală prin conștientizarea aspectelor care pot fi îmbunătățite și prin identificarea și valorificarea resurselor personale.
Terapia este confidențială
Deși relațiile de prietenie ne oferă siguranță din multe puncte de vedere, sunt unele lucruri pe care le-am putea spune în terapie și nu ne-am simți confortabil să le spunem unui prieten. Aceasta înseamnă că în terapie avem mai multe șanse să săpăm mai adânc pentru a descoperi straturile unei probleme și a încerca să o soluționăm, pentru că ne simțim mai liberi să ne împărtășim secretele într-un spațiu sigur, unei persoane care se află acolo tocmai pentru acest lucru și care este pregătită profesional să ne ofere sprijin.
Terapia se concentrează asupra ta
Singura așteptare de la tine a unui terapeut bun este să fii deschis și dornic să muncești pentru propria ta dezvoltare. Tot planul terapiei este despre tine – despre bunăstarea ta și beneficiile pe care ți le poate aduce – și nu despre terapeut. Terapia este concepută pentru a te ajuta să realizezi ceea ce îți dorești tu personal, și nu ceea ce își doresc alții de la tine.
În relația de terapie sunt stabilite limite clare
De exemplu, faptul că te vei întâlni întotdeauna cu terapeutul la o oră stabilită și, în cele mai multe cazuri, în cabinetul său – un spațiu securizant și intim în care nu trebuie să simți nevoia de a-l impresiona pe terapeut, iar această situație în care te poți prezenta în fața unui specialist care nu are așteptări de la tine este un sentiment eliberator pentru mulți clienți.
De asemenea, terapeutul nu va divulga niciodată ceea ce discută cu tine (cu excepția cazurilor în care informațiile sunt cerute de autoritățile competente sau când terapeutul consultă un alt terapeut cu referire la situația ta).
Limitele clar stabilite oferă un sentiment de siguranță și stabilitate.
Dacă ar fi să facem o analogie, terapeutul este ca un antrenor care stă la marginea terenului, îți observă viața și se gândește cum poate fi îmbunătățită, în timp ce prietenii sunt jucători în viața ta. Ambele poziții sunt importante, însă fiecare are un rol diferit și o perspectivă diferită din care vede lucrurile.
