Relaţiile. Oricât de tare ne dorim sau credem că a noastră va fi etern fericite, realitatea e că de cele mai multe ori satisfacţia în cuplu scade în timp. Se adună deziluzii,certuri, lucruri nespuse, neînţelegeri. Apar copii şi studiile susţin ideea că în cuplurile cu copii, satisfacţia scade mult mai tare. Şi-atunci ce putem face? Cum putem să avem grijă de relaţia noastră?
- Comportaţi-vă de parcă aţi fi încă în perioada întâlnirilor romantice
O dată cu trecerea timpului, uităm să ne arătăm afecţiunea faţă de partener, deşi studiile indică faptul că e foarte benefic pentru o relaţie ca cei doi parteneri să îşi arate constant afecţiunea. În viaţă se pot întâmpla multe. Bune, rele, eşecuri. Nu mai bine mai trecem cu vederea şi facem din a fi afectuoşi cu partenerul o prioritate? Poate o întâlnire în doi din când în când, poate o discuţie la lumina lumânărilor. Momentele de apropiere şi intimitate sunt întotdeauna binevenite.
- Asociaţi-vă partenerul (mental) cu lucruri pozitive şi nu negative
Un studiu recent a concluzionat că asocierile metale dintre partener şi lucruri pozitive (chiar dacă nu au legătură cu viaţa de cuplu) ne modifică atitudinea faţă de acesta şi în timp, va creşte satisfacţia resimţită în cuplu.
- Fiţi recunoscători partenerului
Studiile arată că partenerii care simt şi îşi exprimă recunoştinţa pentru lucrurile pe care le face partenerul se simt mult mai împliniţi în viaţa de cuplu şi la fel şi partenerul lor. Simpla exprimare a recunoştinţei se poate învăţa şi practica, ducând la îmbunătăţirea vieţii de cuplu.
- Încercaţi să aveţi o atitudine de “apropiere” faţă de relaţiei şi nu de evitare
Ce înseamna asta? A avea o atitudine de apropiere faţă de relaţie înseamnă a fi dedicat atingerii ţelurilor comune şi nu de evitare a lucrurilor neplăcute. Atitudinea de apropiere este mult mai constructivă: deschidere faţă de celălalt, susţinere, apreciere şi acestea nu lasă satisfacţia şi deziluţia să îşi facă loc.
- Recunoaşteţi existenţa presiunii externe
Relaţiile nu se pot desfăşura într-un mediu închis: stresul din ceea ce se întâmplă în exteriorul relaţiei, ne afectează şi inevitabil afectează şi relaţia. De exemplu, atunci când partenerul e foarte stresat la muncă va avea mai puţină energie şi timp de petrecut împreună, va fi distrat şi poate mai puţin afectuos. Dacă ne dăm seama de faptul că sursa nu suntem noi (e serviciul, nu noi), atunci vom avea mai multă compasiune şi susţinere faţă de acesta. Şi în final, poate evităm şi o ceartă inutilă.
Ceea ce ne păzeşte cel mai bine relaţia de eşec este atitudinea noastră faţă de partener. Aceasta ne afectează comportamentul prin care întreţinem o relaţie frumoasă. Cum ne explicăm comportamentul partenerului? Suntem deschişi şi îl întrebăm care e de fapt problema sau repede aruncăm cu reproşuri? Abordarea cu înţelegere, afecţiune şi compasiune ne va ajuta însă dacă ne dorim o relaţie satisfăcătoare. Şi totodată, menţinerea unor aşteptări realiste. Altfel, va fi o prea mare diferenţă între ceea ce ne aşteptăm şi ceea ce trăi. Şi partenerul va fi cel pe care vom arunca vina.
