Parlamentarul USR PLUS de Cluj, membru în Comisia de Politică Externă a Senatului, expune perspectiva sa asupra situației actuale din cea mai mare țară a Asiei centrale, unde manifestațiile împotriva dictaturii sunt reprimate sângeros, cu sprijinul Rusiei.
Cristian Bordei: „Protestele din Kazahstan au pornit de la prețurile ridicate ale gazului lichefiat, iar odată cu această scânteie, au ieșit la suprafață și alte nemulțumiri. Protestatarii au început să ceară alegeri libere, dar și alte schimbări de natură democratică, ceea ce este în contradicție cu viziunea regimului autoritar al țării. O altă contradicție directă față de regimul actual sunt nemulțumirile oamenilor în ceea ce privește corupția. Un element ce ține în viață conducerile autoritare și fără de care acestea nu ar putea exista. Președintele Kazahstanului, Kassîm Jomart Tokaiev a apelat miercuri la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar condus de facto de Rusia, pentru ajutor în cazul revoltelor populare din țară, prevalându-se de cunoscuta manevră a dictatorilor de a da vina pe intervenția unor forțe străine, rețetă familiară inclusiv nouă.
Este de urmărit această situație pentru că țara era un pilon de stabilitate într-o zonă măcinată de conflicte aprinse și mocnite. Odată cu aceste revolte, cărora unele voci deja le dau valențe revoluționare, va fi interesant de văzut cum va reacționa Rusia, deja implicată într-un conflict costisitor cu Ucraina.
Kazahstanul este încă un exemplu al diferențelor de abordare între blocul NATO și cel format în jurul Rusiei. Libertatea este un deziderat natural al oricărei ființe, iar oamenii nu fac excepție. Regimurile autoritare, indiferent de formă, se opun acestui instinct natural al oamenilor: libertatea. Democrația acceptă libertatea, iar indivizii au concepte diferite despre libertate și de acolo se nasc lupte ideologice, lupte democratice pentru putere. Această imperfecțiune a democrației răsare de fapt din diferențele dintre noi: toți vrem să fim liberi, dar în funcție de educație și cultură, pot să apară derapaje mai mici sau mai mari.
Cert este faptul că dacă nu ar exista această imperfecțiune, nu s-ar mai numi democrație și nu ar mai presupune libertatea omului. Alternativa, un regim autoritar în care valoarea și libertatea individului se pierd, ceea ce până la urmă duce la și mai multe abuzuri, atrocități în alte cazuri.”
