Fiecare om aparţine unei minorităţi. Poate vi se pare surprinzătoare afirmaţia mea, pentru că sunteţi obişnuiţi să vă gândiţi la doar câteva grupuri minoritare uzuale, cum ar fi cele etnice sau religioase. Dar numărul posibilelor diviziuni de tip majoritari-minoritari este practic infinit, începând cu orientările sexuale şi opţiunile politice până la preferinţele culinare şi pasiunile sportive.
Cetăţeanul tipic din România este de etnie română, de religie ortodoxă şi orientare heterosexuală. Genul nu l-am luat în considerare, altfel stereotipul ar fi fost bărbatul român; deşi sunt menţionate uneori ca minoritate în presă, femeile sunt de fapt majoritare, atât în ţara noastră, cât şi la nivel mondial.
Dacă extindem puţin definiţia locuitorului mioritic tipic, putem să mai spunem că majoritatea românilor beau bere, sunt pasionaţi de fotbal, ascultă manele şi au pretenţii exagerate de la stat. Interesant este însă că, daca facem suma minorităţilor, numărul românilor care nu se conformează la cel puţin unul din aceste tipare devine majoritar.
Există un număr infinit de minorităţi, întotdeauna suma mai multor minorităţi reprezintă de fapt o majoritate. Fiecare dintre noi apaţinem mai multor minorităţi, uneori mai obscure, dar importante pentru noi: pasionaţii de pescuit, iubitorii de călătorii pe munte, jucătorii de poker, posesorii de arme, fanii muzicii heavy metal etc.
Încercarea de a uniformiza populaţia, de a elimina minorităţile şi a-i face pe toţi cetăţenii să aibă acelaşi comportament, chiar şi în viaţa lor intimă, este specifică regimurilor dictatoriale. Este trist că găsim de foarte mult ori în mass media exemple de materiale critice la adresa unei minorităţi, fără vreo justificare raţională, bazate doar pe diferenţa faţă de gusturile comune.
Există şi reversul medaliei: în numele corectidunii politice, unele minorităţi profită de sistemul statal cerând beneficii necuvenite, discriminând astfel restul grupurilor sociale. Exemplele cele mai comune sunt feministele, ecologiştii, romii şi apărătorii drepturilor animalelor.
Atitudinea normală faţă de minorităţi, pe care o auzim însă foarte rar, este susţinerea egalităţii totale între drepturile indivizilor,respectiv libertate limitată doar de libertăţile celorlalţi, dar în acelaşi timp respingerea drepturilor colective.
Omul are dreptul să se manifeste în orice fel doreşte, cât timp nu agresează alţi indivizi, direct sau indirect. Orice restricţie impusă de stat sau de restul cetăţenilor majoritari este abuzivă; discriminarea este la fel de nocivă indiferent de tipul ei – etnică, rasială, sexuală, religioasă, muzicală, sportivă etc.
Drepturile unei minorităţi sunt suma drepturilor indivizilor; în acest fel, toate minorităţile sunt protejate în mod egal. Când o minoritate doreşte „drepturi colective”, cere de fapt beneficii suplimentare faţă de restul populaţiei, ceea ce înseamnă discriminare pozitivă.
Înţeleg tentaţia de a cere astfel de drepturi în statele în care nu se respectă depturile individuale, însă impunerea unor privilegii de către stat, cu forţa, nu rezolvă decât parţial problemele câtorva minorităţi semnificative ca număr, generând în schimb conflicte sociale între acestea şi majoritari, precum şi ignorând cerinţele minorităţilor mai puţin numeroase.
Ce alternative are un maghiar, homosexual, pasionat de arme şi fumător de iarbă? Poate profita de statutul său etnic pentru a cere drepturi colective şi eventual poate încerca să facă asta şi în privinţa orientării sexuale, dar în cazul ultimelor două opţiuni ale sale îi va fi foarte greu să obţină respectarea drepturilor lui prin această metodă.
Există chiar şi minorităţi formate din câteva persoane sau chiar dintr-o singură persoană. Orice mişcare inovatoare a pornit dintr-un grup mic sau de la un individ şi a ajuns apoi să devină majoritară. Singura şansă pentru a permite progresul social este egalitatea în drepturi indiferent de numărul sau procentul din populaţie al unor grupuri sociale.
Statul a creat numeroase structuri guvernamentale costisitoare sub pretextul apărării drepturilor unor minorităţi importante. Restul minorităţilor sunt ignorate total şi supuse de cele mai multe ori discriminării. Soluţia cea mai simplă (şi mai ieftină) pentru ca toate persoanele şi grupurile să se bucure de drepturi depline este garantarea integrală a libertăţilor individuale şi renunţarea la discriminări şi privilegii colective.
