Taxare fără reprezentare sau despre cum ne vindem viitorul

“No taxation without representation” a fost unul din sloganurile folosite în timpul revoluţiei americane, care a culminat cu proclamarea independenţei şi alungarea forţelor militare britanice din colonii. Nu este greu de dedus ce înseamnă, se referă la un principiu democratic de bază: un stat nu are dreptul moral să ceară impozite unor cetăţeni care nu au drept de vot şi deci nu-şi pot alege reprezentanţii, adică conducătorii acelui stat.

România se pretinde a fi o ţară democratică şi totuşi nu respectă acest principiu. Nu îl încalcă direct, în privinţa cetăţenilor români de azi, ci indirect, prin creşterea datoriei externe. Datoria unui stat este echivalentă cu taxarea popoulaţiei, pentru că singurul fel în care România îşi poate plăti creditorii externi este prin impunerea de impozite cetăţenilor ei, acum sau în viitor. Există ţări cu monedă forte, care pot apela la inflaţie pentru reducerea artificială a datoriilor, dar aceasta e tot o forma mascată de taxare şi în plus are dezavantajul decredibilizării acelui stat, reducerea substanţială a ratingului pentru viitoare credite.

Datoriile României au crescut enorm în ultimii ani, depăşind cu mult nivelul celor de la începutul anilor ’80, pe care Ceauşescu le-a plătit prin înfometarea populaţiei timp de un deceniu. Spre deosebire de perioada comunistă, când macar s-a construit ceva din aceşti bani (prost şi ineficient, dar au răms totuşi nişte fabrici şi blocuri), datoria acumulată recent s-a dus aproape exclusiv spre consum (satisfăcut în mare parte din importuri), fără să genereze o viitoare creştere a PIB-ului care să o poată justifica.

Când economia creşte cu 1%-2% pe an, iar datoria externă cu 10%-20% în acelaşi interval, e clar că a fost vorba doar de o scamatorie politică, de un joc sinistru de imagine, cu scopul de a prosti oamenii cu nişte statistici pozitive, ştiind că puţini sunt capabili sau interesaţi să analizeze şi alte cifre. E ca şi cum ai lua în fiecare lună tot mai mulţi bani împrumut de la cămătari şi ţi-ai minţi soţul sau soţia că salariul îţi tot creşte, ignorând cu desăvârşire faptul ca acei bani vor trebui totuşi returnaţi, cu dobândă, în viitor.

Mituirea electoratului este una din slabiciunile fundamentale ale democraţiilor populare, iar românii cad mereu în această plasă, din cauza culturii civice precare şi a lipsei de experienţă politică. Problemele economice nu sunt rezolvate, ci amânate pentru viitor, lăsate să se agraveze şi pasate următoarelor administraţii, prin împrumuturile externe masive care finanţeaza ineficienţa sectorului public, sutele de mii de funcţionari inutili angajaţi pe criterii politice şi promisiunile populiste pentru anumite categorii de asistaţi social.

Viitoarele generaţii vor fi taxate fără a avea dreptul la reprezentare, pentru că strămoşii lor le vor oferi drept cadou pentru venirea pe lume o notă de plată uriaşă. Cerând mereu bani de la buget, tolerând birocraţia care sufocă economia, furturile din fonduri publice sub formă de comisioane pentru “baieţi deştepţi” şi paraziţii angajaţi la stat doar ca să plimbe hârtii nu facem un act de caritate, ci o crimă; vindem viitorul urmaşilor, amanetăm România de mâine pentru a finanţa prostia României de azi, pentru a ne ascunde ignoranţa, teama şi meschinăria. Istoria ne va judeca cândva – sau poate o vor face, chiar mai repede, copiii noştri.