Au trecut aproape 30 de ani de când lumea ieșea în stradă ca să scandeze „Noi nu ne vindem țara” și iată că, la ultimele alegeri, tema străinilor care vin și ne fură glia strămoșească a reapărut. Ar fi amuzant dacă n-ar fi trist, se pare că nu reușim să evoluăm, că revenim la aceleași clișee idioate, de data asta cu alte justificări.
Pe vremea când tovarășul Iliescu chema minerii în capitală să bată ochelariștii și bărboșii, oamenii nu știau foarte multe despre economia de piață, iar termenul de „capitalism” era încă tabu (de altfel, nici acum nu-i foarte bine văzut). Ideea de atunci era că tot poporul a muncit ca să clădească industria socialistă și ar fi foarte rău dacă am vinde-o la străinii lacomi în loc să o împărțim între noi și să o facem super-productivă.
Și iată că am împărțit-o atât de bine încât o mare parte din ea s-a închis sau a dispărut cu totul. Nu s-a evaporat, ci a fost dezasamblată pentru fier vechi, de personaje sinistre care s-au îmbogățit peste noapte iar apoi au fost alese în funcții politice de popor, pentru că – nu-i așa – sunt de-ai noștri. Și evident au mai furat și localnicii ce-a mai rămas, de la cărămizi și țigle până la fierul din beton armat.
S-au făcut praf fabricile, fermele, sistemele de irigații și flota comercială. Hoții mari au devenit între timp politicieni renumiți sau proprietari de companii private (modele de succes ale antreprenoriatului românesc), iar hoții mici se plâng că forțele oculte le-au furat locurile de muncă și-i votează pe cei care le dau mai multă pomană, direct sau indirect.
Străinii au venit în toți acești an și au ridicat fabrici de la zero, unde au angajat milioane de români. N-au venit din altruism, nimeni nu face așa ceva, au ales România pentru a face profit în domeniul lor. Iar asta implică costuri minime, deci implicit salarii mici și productivitate mare. Sigur că se oferă bonusuri și creșteri de leafă în timp, dar cine mai are răbdare să le primeacă, când ești forțat chiar să muncești (în hale moderne, dar tot muncă e), ba mai au și pretenția să nu vii alcoolizat la serviciu?!
E greu pentru cineva obișnuit cu expresia comunistă „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc” să-și schimbe mentalitatea și să se integreze în noul sistem, unde se recompensează rezultatele, nu simpla prezență sau poveștile despre producții record care nu există. Mulți nu s-au regăsit în această nouă paradigmă și au devenit învinșii tranziției.
Iar acești oameni pentru care istoria s-a oprit în 1989 sunt acum masa de manevră a politicienilor populiști, care-i folosesc pentru a transforma frustrăile în voturi, voturile în funcții și funcțiile în bani. Iar demagogia a funcționat încă din 1990 de la primele alegeri și nu dă semne că n-ar mai funcționa acum – poate doar cu cei care au plecat la lucru în străinătate e mai greu, nu sunt atât de ușor de prostit.
Nu le poți spune oamenilor că trebuie să muncească mai mult dacă vor să le fie mai bine, pentru că nu te votează. Dacă le spui însă că alții sunt de vină, că străinii cei răi ne fură și dacă n-ar fi ei ne-ar merge mult mai bine, se fac că te cred, pentru că le convine să te creadă. E mai ușor să dai vina pe altcineva decât să-ți asumi propriile greșeli, decât să recunoști că ești indolent, bețiv sau leneș.
Iată că în 2019 încă mai prind aberațiile astea cu conspirațiile externe împotriva României, cu marile corporații care vin și ne exploatează sau cu Uniunea Europeană care ne otrăvește sau ne vrea doar ca o piață de desfacere. Nu contează că ne-au dat zeci de miliarde de euro și ne-ar fi dat chiar mai mult doar că n-am fost în stare să-i cheltuim. Nu contează că cele mai mari salarii din țară le au angajații marilor companii străine. Nu contează că milioane de oameni pleacă tot în vest, acasă la ăia răi care sug sângele poporului mioritic.
Nu contează argumentele logice, ci doar cele emoționale. E mai convenabil să nu trebuiască să facem noi nimic, să fim în continuare corupți și hoți la toate nivelurile, să ne plângem tot timpul în loc să învățăm ceva nou, să cerem „patrioților” din partide să ne apere de vampirii occidentali.
Iar ei ne apără, așa cum au făcut-o mereu de la revoluție încoace: furând de la stat în numele poporului, dar nu ca să investească și să crească, cum fac străinii malefici, ci ca să vândă cât mai repede totul, ca să-și facă vile de prost gust și să-și tragă merțane noi care se fac praf pe drumurile rele, ca să-și ducă pițipoancele tinere în stațiuni de lux, ca să facă chefuri cu maneliști celebri și să se dea în spectacole pe la televiziuni dedicate imbecililor și prin ziare de scandal.
Iar prostimea se bucură că a fost salvată din nou, că nu au reușit invadatorii străini să vină și să pună mâna pe avuțiile țărișoarei, ci le-am ținut pentru noi, le-au luat băieții deștepți ai noștri și zău că ei ar face multe cu ce au luat, dar nu-i lasă UE și alte forțe rele de pe afară, dar vom lupta și vom răzbi, vom lua noi tot ce mai există și ne vom bate cu Soros și Juncker și-n final vom înfrânge glorios, iar România va fi minunată dar cam pustie, ca după un război atomic.
* * *
O familie de viermi trăia într-un căcat. Micul vierme o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi am putea trăi într-un măr?
– Da, fiule, am putea trăi într-un măr.
– Mamă, noi am putea trăi într-o banană?
– Da, fiule, am putea trăi într-o banană.
– Atunci, mamă, de ce trăim într-un căcat?!
– Pentru că asta e țara noastră, fiule.
