Î: Ce este snoblesse.ro și de ce ai inițiat acest proiect?
R: Proiectul meu este un blog adresat consumatorilor din România care își propune să construiască o comunitate de consumatori informați și responsabili. Blogul meu se adresează atât consumatorilor obișnuiți dar și lucrătorilor din mediul HoReCa (hoteluri, restaurante și cafenele), abordând 4 categorii de băuturi (whisky, vin, brandy și bere).
Unul dintre obiective este acela de a determina creșterea standardelor și serviciilor din mediul HoReCa românesc, dar și acela al creșterii satisfacției consumatorilor din clasa medie care vor să știe mai multe despre cultura barului. Proiectul a fost inițiat după mai mult de 7 ani, când am observat împreună cu prietenii faptul că există informații precare despre băuturile existente pe piața românească și din afară. Iată de ce, am decis să lansez acest proiect pentru a suplini informațiile de cele mai multe ori insuficiente, superficiale ori lipsite de obiectivitate din această fascinantă lume care a modelat civilizația euro-atlantică.
Î: Ce atuuri ai în acest domeniu și de ce ar trebui oamenii să te urmărească?
R: Pot spune că am fost fascinat încă din perioada facultății de cultura vinului, însă declicul a venit mai târziu, odată cu stagiile profesionale din Italia, Marea Britanie, Austria, Belgia, Olanda, Grecia, parțial Franța, Germania, Ungaria și Georgia. În aceste țări am luat contact și cu berea, și cu whisky-ul. Consider că perioada studiilor doctorale a fost una extrem de prolifică. În plus, cred că formația de istoric împreună cu experiența didactică și cu activitatea mea din mediul PR și cel al afacerilor internaționale îmi oferă nu doar o perspectivă culturală mai amplă, dar și capacitatea de sinteză și de a comunica adecvat.
Î: Cui se adresează blogul și canalul tău de youtube?
R: Blogul este gândit în termeni de accesibilitate maximă și este structurat pe cele 4 tipuri de băuturi (whisky, vin, brandy și bere) plus o secțiune educativă. Mă adresez mai ales consumatorilor care încă nu au bani, dar care au un potențial financiar în creștere, dar și celor care lucrează în industria HoReCa. Ceea ce am dorit de la bun început este să valorizez acele categorii neglijate, adică persoanele din clasa de mijloc de la noi care au educație medie, dar care sunt deschise și interesate de cultura barului.
Aceste categorii sunt cele care deși își permit doar un vin sau două pe săptămână, sau un whisky pe lună, își doresc să devină connaisseur, iar când vor avea bani vor ști cu siguranță ce gusturi au și ce să-și aleagă. Nu mă adresez în mod deosebit celor cu venituri mari, peste medie, întrucât aceștia fie sunt informați și cu tabieturile formate, fie își permit orice tip de băutură și nu se mai stresează să se informeze despre aceasta. De asemenea, mă mai adresez și producătorilor sau comercianților autohtoni.
Î: Cum ai putea caracteriza obiceiurile și consumul de băuturi alcoolice din România?
R: România cred că este încă o piață imatură și relativ marginală, încă insuficient de interesantă pentru marii jucători. De altfel, românii sunt și relativ conservatori. Pe de o parte datorită puterii de cumpărare dar și datorită educației moștenite. Merită însă precizat faptul că nu putem însă să caracterizăm această piață ca pe un tot unitar, fiecare dintre băuturi dar și regiuni având propriul specific.
Spre exemplu, românii sunt destul de obișnuiți cu vinurile de casă, din producție proprie sau domestică, dar există deja și o categorie tot mai consistentă care preferă vinul de calitate și sunt mai pretențioși. Brandurile din perioada comunistă sunt încă relativ populare chiar dacă pierd constant teren. Sunt mulți români care își cumpără vinuri de cramă, care nu sunt întotdeauna de calitate.
Tradițional, în România se bea multă bere, însă piața a început să se diversifice odată cu intrarea marilor lanțuri de retail care aduc atât la prețuri accesibile beri nefiltrate, de tip radler dar și cele brune, care își câștigă tot mai mulți adepți. Există și o categorie constantă de consumatori de whisky, care consumă mai ales brandurile foarte cunoscute. Nu sunt foarte des dispuși să încerce și branduri alternative chiar dacă acestea au devenit mult mai accesibile.
De asemenea, mulți consumă băuturi spirtoase tari din producție proprie sau cumpărate de la cunoscuți. Aici e și un bazin mare de produse falsificate sau de calitate inferioară care domină mult mediul rural. O problemă constantă rămâne nivelul taxării alcoolului care încurajează consumul produselor contrafăcute sau proaste, și care sunt un pericol la adresa sănătății consumatorilor.
Î: Cum ți se pare evoluția pieței de vinuri din țara noastră și care crezi că vor fi tendințele?
R: În ultimii ani piața vinului a avut cea mai constantă creștere, fiind marcată pozitiv atât de dinamica investițiilor străine din acest business cât și de absorbția fondurilor europene. În ciuda unei legislații deficitare și neracordate la realități, o serie tot mai mare de producători au reușit să livreze produse de calitate comparabilă celor din țările cu tradiție și la prețuri tot mai accesibile. Cred că piața de vin din România încă nu și-a atins potențialul maxim și încă mai e loc de noi jucători.
Concurența nu poate fi decât în favoarea consumatorilor, însă consider că aici este esențial rolul celor care fac educație consumatorilor români. Consider că România ar putea fi o stea în ascensiune pe piața globală a vinului cu o politică inteligentă și curajoasă. Vinul ar putea fi parte a unui brand de țară mult mai realist.
Î: De ce crezi că românii preferă berea în fața altor băuturi? Prețul accesibil e singura cauză?
R: Interesant este că în anul 2014 românii au început să schimbe berea pe vin; nu neapărat pe vinul de calitate, însă este un semn. Nu știu dacă această tendință este o constantă sau doar un accident, însă cred că următorii 2-3 ani ne vor spune mai multe. Consumatorii de vin mai consumă și bere și viceversa. Este însă evident faptul că prețul și puterea de cumpărare rămân factori fundamentali pentru consumul de bere din România.
Cel mai mult mă deranjează însă tendința unor jucători globali de bere care după ce au cumpărat branduri locale și și-au adus propriile beri au modificat rețeta acestora, pentru a ”corespunde” gustului unei mari majorități a consumatorilor români, în detrimentul calității. Mult timp nu puteam să beau beri produse în România pentru că fie mă durea capul, fie stomacul.
Educația contează foarte mult, dar și experiențele multiculturale și job-urile în afară. Mentalitatea majorității dintre români rămâne încă atașată de un brand bine marketizat, dar obiceiurile de consum se diversifică tot mai rapid. Cred că cel mai interesant ar fi de văzut câți dintre consumatorii români încep să prefere berile provenite din Cehia, Belgia, Germania, Franța sau Regatul Unit în detrimentul brandurilor devenite considerate tradițional românești. Un indice interesant este și numărul de baruri și pub-uri care oferă și alte beri decât cele tradiționale în România, și consumurile/profitabilitatea înregistrate de pe urma acestora.
Î: Crezi că este o diferență mare între țuica românească și whisky-ul scoțian?
R: E o întrebare extrem de interesantă, și nu e singura dată când sunt întrebat. Prima mare diferență este lipsa unei tradiții a unui business în producerea țuicii/pălincii, majoritatea absolută fiind produsă artizanal, pentru consum propriu și după rețete și proceduri nestandardizate. Pe de altă parte, nu există nici o viziune standard cu privire la rețeta/rețetele pălincii sau tipurile de alambicuri permise. La fel, butoaiele nu sunt gândite la anumite dimensiuni și standarde.
Dincolo de aceste lucruri, consider că într-un orizont de minim 10 -12 ani țuica/pălinca ar putea să înceapă să concureze pe această piață a spirtoaselor. Pentru asta ar fi nevoie de multă determinare din partea unor actori care să-și asume o viziune a unui business, efort colaborativ local și regional, o susținere legislativă corectă și investiții suficient de consistente care să susțină un branding inteligent. În rest, cred că anumite țuici de la noi, de peste 8-10 ani sunt comparabile cu unele whisky-uri. Există așadar un bun potențial.
Î: Își justifică prețul ridicat mărcile românești de brandy?
R: Ceea ce mă frapează în România este prețul aproape egal cu cel al unor branduri mari de brandy, Cognac sau Armagnac din afară. Asta fără însă a avea aceeași tradiție, experiență și marketing. Asta însă se întâmplă și din cauza unei piețe imature pe această băutură și a unor consumatori cu un comportament aparte. Consumatorii de Cognac și brandy sunt mai ales persoane cu posibilități financiare generoase, care nu consumă produse românești decât accidental; ceilalți sunt aficionados care însă nu au un buget generos. Consider că producătorii de brandy din România ar merita să fie mai profesioniști, mai atenți la marketing și să fie mai responsabili în educarea publicului țintă. Cred că acest segment va fi cel mai puțin dinamic dintre toate băuturile.
Î: Ce consideri că te diferențiază de celelalte bloguri de profil din România?
R: Conceptul blogului snoblesse.ro se axează mai ales pe latura educativă și privilegiază un public mult mai larg, neglijat, de obicei de ceilalți formatori de opinie. Ceea ce mă diferențiază este faptul că avem un segment consistent de consumatori căruia mă adresez atât în format video cât și în scris. Acest blog își propune să valorizeze și informațiile primite de la fani. Informațiile sunt livrate cât mai sintetic posibil, dar review-urile sunt structurate consistent, pentru a oferi repere valide și obiective în luarea unei decizii de cumpărare din partea consumatorilor. Prin intermediul blogului îmi propun să obișnuiesc consumatorii cu un vocabular, cu niște gusturi, dar fac și recomandări gastronomice sau pentru cadouri.
Î: Ce planuri de viitor ai?
R: Îmi doresc ca acest proiect blog să crească împreună cu comunitatea de fani și consumatori informați și responsabili pe care îi formează. Iată de ce, îmi propun ca, în timp, să recenzez majoritatea băuturilor existente pe piața românească pentru a fi de un real folos atât consumatorilor cât și celor din industria HoReCa sau chiar producătorilor. Pe de altă parte, îmi doresc să contribui la coagularea unor comunități de consumatori insuficient reprezentate în mediul virtual. Spre exemplu, astăzi am lansat ”Clubul amatorilor de whisky”, probabil singurul grup al băutorilor de whisky din România de pe Facebook.