Eram în clasa a VI-a când am aflat că Laura, colega mea de clasă, urma să plece la Constanța. O echipă de antrenori de la Clubul Sportiv „Ştiinţa” de acolo, care umbla pe la școlile din ţară pentru a căuta sportivi încă nedescoperiți, a ajuns și la școala noastră, unde au descoperit-o pe Laura, o fată înaltă și cu o forță fizică impresionantă pentru vârsta ei.
Laura are 23 de ani și este originară din Nisiporești, un mic sătuc moldovenesc, situat în județul Neamț. Face parte dintr-o familie modestă, care nu s-a opus deloc în momentul în care acesteia i s-a ivit oportunitatea de a pleca de acasă pentru a-și urma visul. Ba dimpotrivă, i-a fost alături mereu, sprijinind-o financiar și moral. Se descrie ca fiind un om simplu. Atât. Însă, toate medaliile obținute la compețițiile naționale și mondiale de canotaj contrazic cumva această descriere a sa, arâtând că, de fapt, ea este un sportiv desăvârșit cu un talent deosebit în ceea ce face.
A debutat la clubul sportiv „Ştiinţa”, din Constanța și a rămas acolo până a terminat junioratul. De atunci și până în prezent, Laura face parte din echipa de canotaj Steaua București.
Dintre toate competițiile naționale și internaționale la care a participat, cel mai aproape de sufletul Laurei sunt competițiile din cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, la care a participat în vara anului trecut.
„Aici am făcut cu adevărat performanța. Îmi amintesc fiecare competiție, pe rând fiind din ce în ce mai bine”, spune tânăra.
În cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio, Laura a făcut parte din echipajul de canotaj al României, barca de 8 plus 1 rame, care a reușit să obțină bronzul în finala disputată în august 2016. De asemenea, acesta a participat și la proba de dublu rame, alături de sportiva Mădălina Bereș, unde a ajuns până în semifinale, nereușind să se califice și în finale.
Pe lângă medalia de bronz obținută la Rio, tot anul trecut, sportiva a mai câștigat medalia de bronz la Campionatul European de la Brandenburg (Germania), în proba de dublu rame fără cârmaci. De asemenea, aceasta se mai poate mândri și cu titlul de dublă campioană europeană și campioană mondială în acest sport. Totodată, Laura a fost desemnată sportiva anului, conform ierarhiei stabilită de Federaţia Română de Canotaj în 2016, titlu pe care l-a primit și colega sa, Mădălina Bereș.
„Am avut emoții. Până la urma nu toată lumea ajunge să dea mâna cu președintele”, spune râzând sportiva.
Tânăra descrie sportul pe care îl practică „greu, dar și frumos”. Din tot parcursul său, cel mai greu lucru a fost faptul că a stat departe de părinți încă de la 12 ani, atunci când a plecat de acasă. Însă, acest sacrificiu a meritat, întrucât, 10 ani mai târziu, a devenit unul dintre cei mai valoroși sportivi ai României.
„Canotajul este greu, dar și frumos. Îți aduce satisfacții și te pune pe picioare ca om. Am avut momente de abandon, dar am trecut peste. Ambiția mea a fost mai mare decât greul prin care treceam. Părinții mi-au fost cel mai mare sprijin, alături de prietenul meu.
Cel mai greu adversar al meu, chiar dacă nu vă vine să credeți, am fost eu. Mereu am vrut să mă întrec pe mine însămi. Am avut și bune și rele. Fiind departe de ai mei, asta a fost cel mai greu”.
Dacă nu ar fi fost canotajul, Laura ar fi ales handbalul, un sport pe care îl practica cu drag înainte de a pleca la Constanța. La orele de sport din generală, atunci când se juca handbal, toate colegele își doreau să fie în echipă cu ea pentru că știau că aceea era echipa câștigătoare.
Potrivit Laurei, cel mai mare vis al oricărui sportiv este să obțină o medalie olimpică. Acum că ea deține un astfel de premiu, își dorește „o medalie și mai strălucitoare la olimpiada mondială”.
Sursă fotografii: arhiva personală
