De vreo 6 ani mă suna diverse firme de brokeraj să-mi propună investiţii-minune pe FOREX. La început se întâmpla odată la câteva luni şi era o singură firmă, cu angajaţi foarte insistenţi. Mai nou au apărut multe şi sunt sunat uneori chiar şi săptămânal. Nu pot decât să trag concluzia că este un domeniu profitabil.
Ce este FOREX-ul? Prescurtarea vine de la „FOReign EXchange market”, adică bursa internaţională pe care se tranzacţionează valutele diverselor ţări. Specificul acestei pieţe este volatilitatea mare şi riscul crescut, mai ales pentru necunoscători. Cu alte cuvinte, există într-adevăr posibilitatea să câştigi sume mari într-un timp foarte scurt cu o investiţie mică, dar în acelaşi timp îţi poţi pierde toţi banii peste noapte; pentru începători, a doua variantă e mult mai comună.
Firmele care intermediază trazacţii pe FOREX lucrează legal. Care este de fapt şmecheria? Sistemul e făcut în aşa fel încât ei să câştige chiar dacă tu pierzi. De exemplu, se iau comisioane pe tranzacţii, deci firma primeşte un procent sau o sumă fixă la fiecare operaţiune, chiar şi atunci când clientul pierde bani. Cu cât sunt mai multe tranzacţii, cu atât mai mare e câştigul lor, astfel că credulii îşi pot pierde banii şi dacă nu au ieşit pe minus din vânzări şi cumpărări, din cauza numărului mare de procesări efectuate.
Cotaţiile valutelor depind de foarte mulţi factori, unii chiar imprevizibili. Pe lângă analiza tehnică, care la nivel de experţi se face cu instrumente foarte avansate, inclusiv cu roboţi de tranzacţionare ce iau în calcul miloane de variabile, jucătorul pe această bursă trebuie să aibă cunoştinţe solide de economie, politică şi relaţii internaţionale şi să urmărească constant ştirile. Reclamele de pe net de gen „Maria, o vânzătoare, a făcut anul trecut 3.500 de euro tranzacţionând cu Forex” sunt manipulatoare, având ca ţintă necunoscătorii naivi, cei mai predispuşi să-şi piardă banii.
Angajaţii acestor firme ştiu multe tehnici de vânzări, lucrând pe baza unei reţete care aduce rezultate maxime, prin impresionarea celor sunaţi. Dacă vedeţi filme ca „Boiler Room” sau „Two For The Money” veţi înţelege cam cum funcţionează. Stilul seamană cu concursurile acelea cu întrebări banale care se difuzează la ore târzii din noapte, în care o femeie atrăgătoare foarte exuberantă încearcă să convingă cât mai mulţi telespectatori să sune urgent, premiile mari fiind accesibile oricui…
Unele din aceste companii sunt la limita legalităţii, lucrând în sistem HYIP (High-yield investment program), adică o schemă Ponzi (gen Caritas sau FNI) care se bazează pe creşterea exponenţială a sumelor investite şi a numărului de clienţi, promisiuni mari şi nerealiste şi în final pierderea integrală a banilor pentru majoritatea celor care s-au băgat în afacere.
Nu susţin interzicerea acestor firme, vreau doar să transmit un avertisment celor care se gândesc să accepte astfel de propuneri. Persoanele care îşi pierd banii în asemenea scheme îşi merită soarta. Dacă vrei câştiguri mari şi rapide, trebuie să accepţi şi posibilitatea unor pierderi mari şi rapide. Un celebru jucător de poker din secolul XIX, Canada Bill Jones, spunea: „Este imoral să laşi un fraier să-şi păstreze banii.”
