În multe orașe europene graffiti-ul este văzut ca fiind o artă. În România însă lucrurile stau cu totul diferit, graffiti-ul este văzut ca un act de vandalism din partea tinerilor.
În Cluj, care este un centru universitar cu pretenții, întâlnim graffiti pe toți pereții. Aceste desene pe care le vedem zi de zi nu sunt considerate o formă artă, ci din contră, sunt văzute ca un act de brutalitate.
Majoritatea clujenilor sunt revoltați pentru că pe zi ce trece clădirile mâzgălite se înmulțesc și nimeni nu ia nicio măsură mai drastică.
Prin graffiti nu se realizează altceva decât „înfrumusețarea” unor suprafețe care atrag atenția trecătorilor prin modul lor abstract. Întâlnim însă destul de rar „opere” plăcute ochiului. Majoritatea sunt realizate de adolescenți teribiliști.
În statele din UE în care graffiti-ul este permis sunt spații special amenajate pentru această formă de artă stradală. Totodată, ea reprezintă un motiv de mândrie și este o atracție turistică. Spre deosebire de UE, în Cluj nu se găsesc locuri dedicate acestui tip de exprimare artistică. Clădirile istorice și stâlpii din oraș sunt plini de desene și texte indecente.
Sancțiunile pentru cei care le produc se dau foarte rar, de cele mai multe ori tinerii nu sunt prinși de poliția locală. Amenzile sunt între 500 și 2500 RON potrivit legii în vigoare.
