Un studiu a descoperit că există o corelaţie directă ȋntre consumul de ciocolată al unei ţări cu numărul de laureaţi Nobel pe care ȋi produce. Conducătorii lumii atât ȋn “ciocolotism”, cât şi ȋn premii Nobel: elveţienii, urmaţi de danezi. Statele Unite ar trebui să consume ȋn plus 125 milioane de kg de ciocolată pe an pentru a-i ajunge din urmă.
Corelaţia de aici este falsă, desigur, dar acesta şi motivul pentru care a fost publicat studiul. Mediucl new yorkez Franz Messerli a remarcat corelaţia şi l-a publicat pentru a arăta cum valorile-p, nişte instrumente ştiinţifice pe care le folosesc aproape toate studiile medicale pentru a dovedi veriditatea relaţiei de cauzalitate pe care o descriu, pot fi eronate.
Valorile-p măsoară ȋn esenţă probabilitatea ca un rezultat dat să fie la fel de “extrem” ca şi observaţiile făcute, dacă nu există cu adevărat o corelaţie. Este, de fapt, un test pentru a testa aletoriul şi o cale prin care oamenii de ştiinţă să filtreze o simplă coincidenţă de datele prelucrate. Dar ȋn cazul corelaţiei ciocolată-premiul Nobel, Messerli a calculat valoarea-p ca fiind 0.0001. Ceea ce ȋnseamnă că, ca această corelaţie să fie pură, există o şansă de 1 la 10.000.
Messerli ȋnsuşi a numit rezultatul “o corelaţie complet fără sens”. Deşi ar putea exista o legătură indirectă, ciocolata este un aliment de lux până la urmă, la fel s-ar putea afirma că naţiunile bogate ȋn ciocolată sunt şi bogate ȋn alte domenii, precum domeniile de sănătate, educaţie şi alţi factori care ar putea creşte şansa unei persoane de a obţine premiul Nobel. Nu există, ȋnsă un motiv real stabilit pentru a crede că consumul de ciocolată (chiar şi consumul de ciocolată neagră, care s-a dovedit ȋn nenumărate studii că este bună pentru creier) generează laureaţi de premii Nobel ȋntr-o rată accelerată. Chiar şi conexiunea legată de starea financiară a celor care mânâncă ciocolată este una incidentală, mai degrabă decât cauzală. Iar constatarea de sine stătătoare este lipsită de sens.
“Oamenii de ştiinţă urmăresc sute şi mii de lucruri diferite şi se ȋntâmplă ca uneori să descopere că 2 lucruri sunt surprinzător de corelate unul cu celălalt şi vor considera ceva important. Dar ceea ce nu ne spun sunt toate celelalte lucruri care nu sunt corelate.”, a declarat câştigătorul premiului Nobel din 2001, Eric Cornell.
Lecţia ce trebuie ȋnvăţată este să studiaţi mai mult despre lucrurile aleatorii şi să nu credeţi tot ce citiţi ȋn media. Unele corelaţii sunt tentate, ba chiar statistic verificabile. Dar aceste lucruri nu le fac ȋn mod necesar adevăruri indisputabile.