Pe 27 septembrie 2020, Emil Boc a fost ales primar pentru a 5-a oară la Cluj-Napoca, cu un procent record, de 74,76% din voturi. Cum se explică succesul constant al acestuia în cel mai important oraș al României după capitală?
Actualul primar a fost ales pentru prima oară în anul 2004, după 12 ani de administrație dezastruoasă a lui Gheorghe Funar, care a scufundat Clujul în mediocritate. Boc a beneficiat din start de un boost de încredere și simpatie datorită diferenței evidente față de predecesorul său. Se poate argumenta însă că aproape oricine era mai bun decât naționalistul, dar unul singur s-a nimerit să fie la locul potrivit la momentul potrivit.
Rezultatele lui Emil Boc au variat de-a lungul anilor:
2004 – 33,12% (I); 56,25% (II)
2008 – 76,21%
2012 – 40,60%
2016 – 64,76%
2020 – 74,76%
Domnul Boc a câștigat la diferență mică în 2004, când avea un contracandidat puternic (Ioan Rus) și nu era încă atât de cunoscut. A mai avut emoții în 2012, când diferența față de locul doi a fost foarte mică, Marius Nicoară fiind susținut atunci de două partide mari (PSD și PNL), iar Boc venea după un mandat controversat de prim-ministru, timp în care îi cedase locul lui Sorin Apostu, care a ajuns să fie arestat pentru corupție.
În ultimele două runde de alegeri însă, scorul său a fost foarte mare, diferență față de adversari fiind enormă. Care sunt motivele, de ce nu s-a erodat după atâția ani în funcție? Iată câteva explicații posibile:
1. Nu există opoziție. La PSD Cluj este dezastru total. În ultimii ani situația organizației s-a degradat tot mai mult, iar în prezent domnește haosul, partidul se destructurează la nivel local. Iar USR nu a reușit să vină cu o alternativă credibilă, în special din cauza conflictelor interne din organizația clujeană.
2. Performanțe relativ bune. Față de alte orașe din România, la Cluj-Napoca s-au făcut totuși destul de multe lucruri, deci nu se poate vorbi despre o administrație proastă. Sigur că se puteau face mai multe dacă ne raportăm la banii cheltuiți sau dacă comparăm cu orașe similare din vest, însă românul se mulțumește cu puțin.
3. Marketing politic inteligent. Pe lângă toate topurile – reale și inventate – unde Clujul apare pe primele locuri, ar mai trebui adăugat și cel al PR-ului. Echipa lui Emil Boc știe să facă promovare mult mai bine decât cei din alte orașe și infinit mai bine decât concurența din oraș. În plus, are și destui oameni și suficient cash pentru a-și permite să facă asta.
4. Structuri de partid funcționale. Atât fostul PDL cât și actualul PNL au avut la Cluj-Napoca organizații care știau să facă politică, știau să se organizeze pentru alegeri și știau ce înseamnă promovare pe rețele sociale, relație cu presa, munca în stradă și mobilizarea alegătorilor. Competiția nu e capabilă de asta. USR a rămas la nivelul de activism, iar PSD Cluj a devenit o gloată amorfă și disfuncțională.
5. Accesul la finanțare. Bugetul municipiului a crescut de la an la an, iar cu ajutorul specialiștilor din oraș s-a reușit accesarea multor fonduri europene. Toți acești bani au alimentat dezvoltarea orașului și au ținut fericită clientela politică a partidului aflat la putere la nivel local. Cu servicii publice decente și simpatizanți direct motivați să lupte pentru pozițiile lor, electoratul a fost mai ușor de convins.
6. Mentalitatea clujenilor. Ardelenii dau dovadă de inerție politică destul de mare: l-au votat pe Funar timp de 3 mandate, deși era evident că prestația lui a fost deplorabilă. Când au trecut la următorul nivel, au avut chiar mai multe motive de a-l alege în mod repetat pe Emil Boc. Schimbarea se face mai greu aici, are nevoie de cauze mai serioase, care nu au apărut încă.
7. Specificul Clujului. Primarul în funcție a știut căror grupuri sociale trebuie să se adreseze pentru a câștiga popularitate și a făcut-o foarte profesionist. A reușit să-i mulțumească atât pe vechii clujeni, mulți dintre ei pensionari, cât și pe tinerii veniți aici să studieze și să lucreze, care apoi au devenit cetățeni cu drept de vot. Chiar și grupurile sociale de nișă au primit câte ceva.
Nu există în acest moment nimeni capabil să-l învingă pe Emil Boc și niciun partid nu este în stare la nivel local să concureze cu PNL. Nu este imposibil să apară, însă atât o persoană credibilă cât și o organizație politică puternică trebuie să crească în timp. Pentru a avea șanse în 2024 împotriva lui Emil Boc, pregătirile trebuie începute acum, nu cu o lună înaintea viitoarelor alegeri.
