Senatorul USR PLUS de Cluj a susținut o declarație politică în Parlament legată de fantasmele naționalismului care încă persistă în Uniunea Europeană:
„De curând, pe 9 mai, am sărbătorit Ziua Europei. Această dată marchează ziua istorică în care a fost pronunțată celebra declarație Schuman, în cadrul unui discurs ținut la Paris, în 1950.
Atunci, Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, propunea stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, cu scopul de a pune capăt, o dată pentru totdeauna, pornirilor naționaliste care au dus la șirul nesfârșit de războaie între națiunile Europei.
Sprijinită de alți lideri vizionari ca Jean Monnet, Joseph Bech, Alcide de Gasperi și alții, această viziune a prins contur în 1950 prin crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, apoi în 1957 prin Tratatul de la Roma și instituirea Comunității Economice Europene, pentru ca prin Tratatul de la Maastricht din 1993 să fie creată Uniunea Europeană.
În 2007 și România a semnat acordul de aderare la UE. Acest moment a marcat practic victoria unei lupte începute acum peste 150 de ani de boierii pașoptiști și continuată de generații de patrioți luminați care au dorit scoaterea națiunii române de sub influența asiatic- orientală și alăturarea ei națiunilor Europei Occidentale.
Astăzi, la 14 ani de la aderare, având în vedere si calitatea de membră NATO, toți indicatorii ne arată că România se află în cea mai bună situație economică și de securitate din întreaga sa istorie.
Doar câteva exemple:
-Produsul intern brut era în 1989 echivalentul a 42,6 miliarde euro față de peste 220 miliarde euro astăzi, o creștere de peste cinci ori.
-În 2000, anul deschiderii oficiale a negocierilor pentru aderare, produsul intern brut pe cap de locuitor era la 26% față de media europeană ajungând in doar 7 ani la 63%.
-În 2013 se atinsese deja un nivel al exporturilor de 4 mld dolari/lună adică valoarea totală anuală din cei mai buni ani ai perioadei comuniste.
-Pensia medie reprezenta, în urmă cu 30 de ani, 3,6 coșuri de consum iar în 2014 reprezenta 5,3 coșuri de consum, la un numar aproape dublu de pensionari.
Cu toate acestea, asistăm în ultima perioadă la o renaștere a mișcărilor agresiv naționaliste și anti-UE, atât pe scena publică și politică europeană cât și în România. Dacă în anumite țări din vestul și centrul Europei, din cauza exceselor privind imigrația, a efectelor secundare ale globalizării sau din cauza nostalgiilor selective ale trecutului imperial astfel de mișcări ar putea avea o explicație, în România ele par de neînțeles.
Promotorii locali ai acestor mișcări își bazează propaganda pe o combinație între basmele istoriografiei ceaușiste despre o Românie care n-a existat, de fapt, niciodată și un misticism ortodox de tip medieval, foarte apropiat ideologiei pan-ortodoxiste pe care regimul Putin o folosește drept armă geopolitică.
Nu știm exact când a existat acea Românie puternică, autosuficientă, temută și respectată în întreaga lume despre care ne povestesc apologeții mișcării naționaliste, pe care, vezi Doamne, UE a distrus-o și a transformat-o în colonie. Dacă este România comunistă atunci cum rămâne cu sutele de mii de morți de la canal și din pușcăriile politice, cu miile de deportați, cu foamea, frigul și penuria generalizată din anii ’80? Cum rămâne cu toți indicatorii care arată cu totul altceva?
Ce știm este că există o diferență majoră între patriotism și naționalism, cam tot la fel ca diferența dintre iubirea lucidă și fanatismul irațional. Și mai știm că, ne aflăm în cea mai bună perioadă a istoriei noastre și este de datoria noastră să maximizăm această oportunitate și nu să-i dăm cu piciorul în numele unor basme și fantasme ale trecutului.”
