Expresia “circulabă” (sau labă în cerc) se referă, metaforic vorbind, la un grup de oameni cărora le place să se laude între ei pentru merite imaginare și ajung să-și creadă propriile povești. Este, desigur, un termen peiorativ și mă aștept să fiu înjurat necruțător de către pro-bocii, funarioții, “viniturile” aclimatizate prematur la poalele Feleacului, pseudo-intelectualii cu pretenții care au umplut orașul, precum și alte forme de “patrioți locali”, care în lipsa oricăror realizări personale se mândresc cu cele colective la nivel urban.
De câțiva ani, umblă vorba prin târg că suntem cei mai tari din parcare, primii în toate topurile, epicentrul grandorii, “adevărata capitală”. Sigur, nu vom fi Capitală Culturală Europeană în 2021, dar se zice că… suntem prea dezvoltați pentru asta! Iată câteva repere:
- Clujul este în topul celor mai frumoase orașe necunoscute
- Clujul este în top 20 mondial la viteza de internet
- Clujul este printre orașele din lume care va revoluționa lumea artei
- Clujul are cel mai curat aer din Europa
- Clujul este cel mai prietenos și tolerant oraș european cu străinii
- Clujul are o calitate a vieții mai bună decât Paris, New York și Roma
- Clujul are un nivel de trai mai mare decât Los Angeles, Paris și New York
- Clujul este în topul destinațiilor globale din 2016
- Clujul are una din cele mai misterioase păduri de pe planetă
- Clujul este printre cele mai cochete orașe din Europa de Est
Mai vreți? Mai sunt destule. Aproape lunar apare câte un clasament unde Clujul este pe primul loc în țară și uneori în elita mondială, în vreun domeniu greu de cuantificat, într-un top realizat prin metode obscure de diverse organizații. Orgoliul local este gâdilat la cote maxime.
Doar că cei care trăiesc aici de mai mult timp știu că nu e chiar așa. E foarte multă “gândire deziderativă” în articolele astea, multe exagerări și speranțe luate drept fapte. Clujul are o mulțime de probleme, iar aceste clasamente ajung uneori să-i uimească pe localnici, dar mulți dintre ei preferă să creadă ce zic niște străini decât să-și deschidă ochii, e mai comod și mai flatant.
Sigur că există niște beneficii din toate aceste materiale. Influxul de studenți, turiști și investiții se datorează parțial și imaginii nemeritat de bune pe care o are orașul. Nu este deci în interesul nimănui să le conteste. Fake it until you make it – simulăm că suntem cei mai tari până chiar devenim… peste câteva decenii poate?
Singura problemă este însă că pentru unii clujeni (mai vechi sau mai noi) aceste topuri țin loc de muncă efectivă. Cei mai lipsiți de merite oameni sunt cei care strigă cel mai tare, care se laudă cel mai mult. Le dispare motivația de a construi efectiv ceva, de a face ca comunitatea lor să evolueze. Ce rost mai are? Doar suntem deja primii pe toate listele.
Iar cei care n-au ieșit niciodată din țară sunt cei mai creduli, pentru că nu pot face o comparație realistă, nu știu cum stă treaba de fapt. Susținătorii coșurilor de gunoi tricolore, cei care se opun plăcuțelor bilingve, cei care își dau în cap cu suporterii echipei adverse, cei care înjură “miticii” și “regățenii” dar sunt mai cocălari decât aceștia, tot ei sunt și cei care se bat cu pumnul în piept că “we are number one”!
Poate ar fi mai bine să o lăsăm mai moale cu ego-ul local și să dovedim prin fapte că suntem buni la unele lucruri. Conform mitului, datul din gură fără rost e un obicei dâmbovițean. Hai să nu-l preluăm și pe Someș și să ne vedem mai bine de treabă.
