Cetatea Deva a fost construita pe urmele unei vechi fortificatii daco romane. Primele lucrari de edificare dateaza din primii ani ai secolului XI, dupa infrangerea de catre unguri a ducelui Ahtum dinCetatea Morisena (Cenad), cand au venit primii colonialisti dinspre vest.
Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetati ale Transilvaniei. Urmand cursul istoriei, cetatea a avut rol de aparare impotriva tatarilor si a altor potentiali dusmani care urmareau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobilii in fata rascoalelor taranesti, resedinta nobiliara, inchisoare si garnizoana, a asigurat protectia calatorilor si a comerciantilor care circulau in lungul Vaii Muresului.
Descriere Cetatea Deva
Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Munții Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii. Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: “Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului. ” Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici. Cetatea a fost resedinta voievodala incepand din 1307, iar in secolele XIV si XV district militar valah avand in jurisdictie patru districte romanesti. Incepand cu 1453 Iancu de Hunedoara a transformat-o in castel nobiliar, ajungand astfel printre cele mai puternice cetati ale Transilvaniei.
In timpul navalirii turcilor din anii 1550, 1552, si 1557 a suferit asedii otomane, cetatea fiind ocupata in 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat-o reginei Isabela a Ungariei si fiului sau Ioan Sigismund. Cetatea a functionat in secolul XVI si ca inchisoare, aici fiind intemnitati umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene si Moise Secuiul conducatorul nobilimii tansilvanene ostile puterii imperiale. In celula in care a fost intemnitat David Ferencz a fost amplasata in anul 1948 o placa comemorativa. In timpul rascoalei din 1782 cetatea a fost ocupata vremelnic de taranii din Dobra, iar in 1786 asediata de taranii rasculati condusi de Horea, Closca si Crisan. La sfarsitul secolului XVIII cetatea si-a pierdut importanta strategica, fiind lasata in parasire, dar si-a recapatat importanta dupa 1817, cand imparatul Francisc I trecand prin Deva a hotarat sa o restaureze.
Lucrarile au durat peste un an, cheltuindu-se peste 216.000 florini. In timpul revolutiei din 1848-1849, garnizoana austriaca aflata in cetate condusa de locotenentul Wurn, la vestea victoriilor dobandite de revolutionari asupra armatelor imperiale, a minat zidurile cetatii. In prezent se mai pastreaza centurile de ziduri intarite cu turnuri patrate sau circulare si cu porti monumentale. De la poarta de intrare principala, se dezvolta zidul inferior de incinta care urca dealul si inconjoara cetatea. Drumul care insoteste zidul conduce la a doua poarta in forma de coridor lung boltit. In dreapta acestei porti se pastreaza urmele camerelor corpului de garda. Trecand de a doua poarta spre complexul de cladiri de pe culmea dealului, poteca urca spre poarta incintei a doua a cetatii. Zidul de incinta prezinta creneluri fiind amenajat pentru armele grele de foc. Dupa un bastion semicircular se ajunge la poarta ultimei incinte care pastreaza contraforturi masive. In aceasta incinta se dezvolta curtea interioara a cetatii, care este marginita de peretii inalti care reprezinta ruinele unor incaperi, dependinte gospodaresti, depozite, etc. In partea centrala se gasesc ruinele palatului nobiliar cu resturi de boltiri in stil gotic si elemente renascentiste. La vest de poarta este situat un turn de aparare, iar in est camera corpului de garda. Cetatea Devei in forma pe care o are in prezent este inca evocatoare, starnind interesul vizitatorilor atat prin ruinele ei cat si prin pozitia sa care domina orasul.
In anul 1581, cetatea Deva a ajuns in mainile lui Ferenc Geszthy, comandantul ostilor si guvernatorul Transilvaniei, printr-o donatie a voievodului Kristof Báthory. El a efectuat lucrari de constructie, mai ales in partea de sud, despre care face marturie placa (astazi disparuta), scrisa deasupra cisternei. La inceputul secolului al XVII-lea, cetatea a constituit scena unor dispute si lupte intre principalii rivali la tronul Transilvaniei, intrand pe rand, in stapanirea lui Sigismund Báthory, Moise Secuiul si a generalului Basta care o ocupa in 1601. stefan Bocskay alunga trupele austriece din Transilvania si constrange pe comandantul austriac al Devei, Belgioso, urmasul lui Basta, sa se predea. In 1607, Dieta Transilvaniei declara cetatea Devei proprietate perpetua a Voievodatului Transilvaniei.
Sub Gabriel Bethlen cetatea intra intr-o noua faza de refaceri. Principele doneaza cetatea primei sale sotii, iar dupa moartea acesteia o detinea nepotul sau, stefan Bethlen, si sotia sa Maria Szechy. Aceasta o vinde, in 1640, principelui Rákóczi I, pastrandu-se din acea vreme un inventar in care sunt amintite parti ale cetatii, inventar care arata starea deplorabila in care ajunsese cetatea. Ea era neingrijita (garnizoana slaba, armament putin si demodat, incaperi si fortificatii nereparate de mult timp). Principele ordona efectuarea unor lucrari de reparatii importante. Tot el pune sa se faca cisterna mare pentru apa de baut si construieste un bastion mare in partea de est (ce poarta azi denumirea de bastionul Bethlen). In 1648 cetatea este donata de Gheorghe Rákóczi II lui Acatiu Barcsay, iar in 1659 Dieta Transilvaniei cedeaza cetatea lui Acatiu Barcsay, ca voievod ales.
La sfarsitul secolului al XVII-lea cetatea intra in posesia casei de Habsburg, impreuna cu proprietatile fiscale ale principatului. In 1713, dupa pacea de la Satu Mare, Voievodatul independent al Transilvaniei isi inceteaza existenta. Din acest an noul guvernator, Johann Steinville incepe lucrari de transformare a cetatii intr-o fortificatie bastionara, cuprinzand terenul de la bazele cetatii. A executat completari mai importante mai ales in partea apuseana. Tot opera lui este si bastionul de deasupra Kalvariei. A mai construit o fortificatie de pamant, tip Vauban, a carei directie mergea pana la ziduri. Tot el reface cisterna existenta, bazandu-se pe un sistem de colectare a apelor pluviale de pe o parte din acoperisuri.
In anul 1731, Iulius Visconti a primit cetatea sub forma de donatie din partea lui Carol al II-lea, de la care a cumparat-o, in 1743, contele Ioan Haller, comandantul militar al Transilvaniei. Acest fapt arunca o lumina curioasa asupra epocii. Desi era proprietate particulara, totusi era locuita si pazita de garda imperiala. In 1752 groful Miksa Ullisses Braun, comandantul Transilvaniei a executat reparatii la cetate.
La propunerea grofului Mitrovsky, comandantul corpului de armata din Transilvania, facuta la 1800, importanta militara a cetatii inceteaza. Toate bunurile au fost scoase la licitatie, ele revenind Franciscai Pogány. Cu bunurile recuperate ea a construit Parva Curia (azi Liceul Pedagogic ,,Sabin Dragoi”). Cetatea parasita a fost salvata de regele Francisc I, care a ramas impresionat de aceasta in timpul unei vizite efectuate in Transilvania in 1817. Reparatia a durat 12 luni. Aceasta masura a fost imortalizata printr-o inscriptie (azi disparuta), asezata deasupra primei porti: FRANCISCUS I. RESTAURAVIT – 1829
Cetatea a fost definitiv distrusa in timpul revolutiei din 1848-1849. In aceasta perioada cetatea Deva a fost ocupata de o unitate austriaca. In anul 1849, generalul Czecz ia cu asalt cetatea si dupa 8 saptamani de asediu aceasta se preda la 27 mai. Doar un soldat a mai ramas in cetate. Acesta, la 13 august 1849, a aruncat in aer depozitul de munitie aflat in partea rasariteana a cetatii.
sursă: www.turismland.ro
