Aş vrea să nu mă intereseze ce fac politicienii români!

Aş vrea să nu mai citesc ştirile, să nu îmi pese cine câştigă alegerile, să nu conteze incompetenţa celor de la guvernare pentru că nu mă afectează direct. Din păcate nu se întâmpă asta, trăiesc în România şi nu mă pot ascunde de politică, ceea ce decid persoanele mediocre (alese de alte persoane mai mediocre în nişte funcţii de conducere) îmi influenţează profund atât viaţa personală cât şi cea profesională.

Sigur că în toate statele de pe această planetă situaţia e asemănătoare, într-o mai mică sau mai mare măsura; situaţia din ţara noastră mă revoltă pentru că trăiesc aici şi în era informaţională pot face o comparaţie cu alte zone de pe glob. Până să existe internet, telefonie mobilă şi sisteme rapide de transport oamenii erau mai uşor de manipulat în ideea că locul în care s-au născut e cel mai minunat şi trebuie apreciat fără a pune întrebări.

Spre deosebire de alte ţări democratice dezvoltate economic, la noi factorii politici intervin mai des şi mai agresiv în mersul economiei şi în viaţa privată a cetăţenilor. Dacă într-un stat vest-european codul fiscal se schimbă o dată la câţiva ani, iar libertăţile fundamentale nici măcar nu se discută, în România legile se dau de pe o zi pe alta, distrugând orice planuri economice pe termen lung şi creând o stare de nesiguranţă în conştiinţa oamenilor, care nu pot fi siguri nici măcar de perenitatea propriile drepturi.

Liderii români nu pun în practică viziuni de lungă durată, ci iau doar măsuri populiste pentru a câştiga capital electoral sau pompieristice când situaţia se agravează. Nimic nu este imuabil, se poate negocia orice, chiar şi libertatea unui om sau falimentul unei companii. Deşi sistemul este pseudo-democratic, haosul şi teama care rezultă îl apropie mai degrabă de o dictatură, unde conducătorii iau hotărâri după bunul plac, indiferent de voinţa populaţiei sau de limitările constituţionale ori internaţionale.

Partea cea mai tristă este că electoratul românesc nu doar că nu sancţionează aceste comportamente, ba chiar le înurajează. Alegerile nu se fac între demagogi iraţionali şi profesionişti competenţi, ci între mai multe găşti de oportunişti, fiecare promiţând propriului grup de susţinători beneficii materiale după victoria în alegeri, obţinute prin acţiuni ilegale.

Românii neutri, cei care muncesc, îşi platesc taxele, nu votează şi sunt scârbiţi de acest spectacol penibil, sunt cei exploataţi pentru binele hoţilor. Degeaba ar vrea să nu-i intereseze ce se întâmplă, pentru că nu pot, sunt jecmăniţi an de an de mafioţii de la putere, întotdeauna în numele binelui public. Dar nici să schimbe ceva nu pot, pentru că numărul asistaţilor social, a membrilor clientelei politice şi a naivilor care se lasă mereu fraieriţi de elita politică depăşeste 50% din votanţi.