Lenea românului

0

Putem citi într-un articol din Gândul că 72 de parlamentari au afaceri în valoare de 258 de milioane de euro cu statul. Autorul articolului se concentrează asupra parlamentarilor din opoziție care au afaceri cu statul, despre cum aceștia se plâng că este mai greu fiind în opoziție.

Este un articol mai important decât pare la prima vedere fiindcă ne arată că, chiar dacă schimbăm guvernul, lucrurile vor merge cam la fel. Dacă crede în continuare că există vreun politician care să rezolve treaba, românul va fi dezamăgit din nou. Nu există soluții simple, nu putem scăpa de criză peste noapte sau prin alegeri generale. Cei care cred asta refuză în continuare să înțeleagă și să-și asume minimul de responsabilitate necesară pentru ca o țară democratică să funcționeze.

Blogul meu este citit, în mare parte, de persoane care văd lumea în alb sau negru, adică români, și trebuie să subliniez: nu laud guvernul Boc sau pe președintele Băsescu! Spun doar că mentalitatea “alb sau negru” ne induce în eroare. Să votezi cu opoziția inseamna doar să schimbi hoțul cu alt hoț în momentul de față. Mazăre sau Udrea, Vanghelie sau Videanu – care ar fi diferența?

Având în vedere că din 1989 s-au tot schimbat guvernele, iar rezultatele au fost cam aceleași, concluzia trebuie să fie că rădăcinile problemelor din România merg mult, mult mai adânc decât o simplă schimbare de guvern și că probabil este cazul să ne gândim dacă nu cumva problema este alta. Personal cred că sursa problemelor din România este definiția liderului.

Românul crede că un lider este cel care are răspunsul la toate. Românul crede că cel mai bun lider trebuie să fie atotștiutor, autoritar și cu o capacitate de intra tare peste alte persoane. Eu sunt convins că asta este sursa problemelor din România.  Ținând cont de faptul că un adevărat lider este cel care-și cunoaște limitele și se înconjoară cu persoane capabile, cu care să se sfătuiască pentru a produce rezultate favorabile pentru cei pe care-i conduce, ne putem da seama că asemenea persoane nu ajung niciodată pe post de conducere în România deoarece românul nu consideră că sunt lideri. În ochii românului, un lider nu se sfătuiște cu nimeni! Ca atare, românul are lideri care iau foarte multe decizi complet aiurea.

Un alt aspect este că cei care ajung pe post de conducere în România sunt cei care lasă impresia că le știu pe toate, că pot rezolva orice și că n-au nevoie de inputul nimanui. Aceasta este selecția naturală a politicieniilor români, altfel nu-mi pot explica lucruri precum cele trei perioade a lui Funar la primăria din Cluj, pentru a menționa doar un exemplu. Mazăre în Constanța, Băsescu, Udrea, Ponta, Antonescu etc etc etc… Lista n-are sfârșit. Toți lasă impresia că le știu pe toate. Unii dintre ei poate sunt manageri buni, dar nici unul nu poate fi considerat lider.

Din păcate românul le dă mandat celor care spun “votează-mă și-ți rezolv tăte baiurile!”,  fără a menționa cum baiurile urmează să fie rezolvate.  Asta se numește lene, lenea de a se implica, lenea de a se informa, lenea de a face ceva pentru a îmbunătăți propria situație. Vina pentru starea din România nu poate fi aruncată pe Băsescu, nici pe Iliescu sau pe oricare alt politician, deoarece existența lor este permisă de definiția românului asupra a ce inseamna un lider, de lenea românului.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY