Abilitatea de a visa este un aspect fascinant al minţii umane. Cu toate acestea, cum se formează ȋn creier imaginile şi emoţiile pe care le experimentăm atât de intens, rămâne un mister. Până acum nu a fost posibil să se măsoare conţinutul viselor. Oamenii de ştiinţă de la Institutul Max Planck ȋmpreună cu colegii lor din Berlin au reuşit, pentru prima dată, să analizeze activitatea creierului ȋn timp ce visăm.
Ei au fost capabili să facă aceasta cu ajutorul aşa-numiţilor “visători lucizi”, nişte oameni ce devin conştienţi de starea lor onirică şi sunt capabili să modifice conţinutul propriilor vise. Cercetătorii au măsurat activitatea creierului ȋn timpul mişcării din vis şi au observat că este aceeaşi cu cea observată ȋn timpul execuţiei unei mişcări din starea conştientă.
Metode precum RMN-ul (rezonanţă magnetică nucleară) au permis oamenilor de ştiinţă să vizualizeze şi să identifice cu precizie locaţia activităţii neuronale din timpul somnului. Cu toate acestea, până acum ei nu au fost capabili să măsoare activităţi specifice ale creierului asociate cu conţinutul viselor, căci acesta din urmă poate fi urmărit ȋn spate doar până la un anumit vis ȋn care precizia temporală a conţinutului visului şi măsurătorile sunt cunoscute. Adică ceea ce visează o persoană poate fi raportat doar de către ea ȋnsăşi.
Cercetătorii de la Institul de Psihiatrie Max Planck din Munich şi de la Spitalul Charite din Berlin au permis visătorilor lucizi să ȋşi practice abilitatea pentru studiul lor. Acestora li s-a cerut să devină conştienţi de visele lor, ȋn timp ce se aflau ȋntr-un scanner cu rezonanţă magnetică, şi să le raporteze această stare conştientă prin metoda mişcării ochilor. Au fost astfel rugaţi să viseze “voluntar” că ȋşi ȋncleştează prima dată pmnul mâinii drepte, apoi pe cel al mâinii stângi, timp de zece secunde.
Aceasta le-a permis oamenilor de ştiinţă să măsoare intrarea ȋn somnul REM, o fază ȋn care visele sunt percepute foarte intens, cu ajutorul electroencefalogramei(EEG) şi să detecteze ȋnceperea fazei lucide. Activitatea creierului din acest moment corespundea cu prima ȋncleştare a pumnului. Ȋn acest fel a fost stimulată o regiune din cortexul sensiomotor al creierului, care este responsabilă pentru executarea mişcărilor, fiind comparabilă cu activitatea creierului care apare atunci când mâna este mişcată ȋn timp ce persoana este trează. Chiar dacă visătorul lucid doar ȋşi imaginează că ȋşi mişcă mâna cât timp este treaz, cortezul sensiomotor răspunde ȋntr-o manieră similară.
Coinciderea activităţii creierului din timpul somnului cu acţiunile conştiente arată că poate fi măsurat conţinutul unui vis. “Din acest motiv, somnul nu este precum “un cinema de vise” ȋn care noi observăm pasiv un eveniment, ci implică activitate ȋn regiuni ale creierului care sunt relevante pentru conţinutul viselor.”
