Încrederea în sine este o calitate atrăgătoare și necesară pentru a atinge succesul în carieră, în relații și în viață în general. Însă această caracteristică este subiectivă și, uneori, înțeleasă greșit. De la cei extrem de timizi și până la cei arogant de încrezători, ce îi face pe oameni să gândească și să simtă ceea ce gândesc și simt despre propria persoană? Autorii unui nou studiu spun că au descoperit niște tipare ale activității cerebrale asociate cu încrederea în sine. Și, mai mult decât atât, ei afirmă că oamenii pot fi antrenați să fie mai încrezători.
În cadrul studiului s-au folosit tehnici de imagerie și o metodă de activare neuronală numită decodarea răspunsurilor neuronale pentru a analiza tiparele activității cerebrale a celor 17 participanți la studiu (adulți tineri). Participanții au fost implicați în exerciții perceptive și comportamentale simple care au permis echipei de cercetători să identifice tiparele de activității cerebrale asociate cu încrederea crescută și cu încrederea scăzută.
Apoi, participanții au primit câte o mică recompensă de fiecare dată când cercetătorii au identificat câte o stare de încredere crescută în rândul acestora în timpul exercițiilor. Și participanții și-au evaluat nivelul de încredere după ce s-au implicat în exerciții. La sfârșit, participanții au declarat scoruri mult mai mari ale încrederii în sine, deși nu știau că mersul exercițiilor a fost manipulat de către cercetători.
În general, încrederea în sine este definită ca fiind încrederea în propriile abilități. Aceasta este o stare interioară, emoțională, complexă – influențată de o multitudine de factori – care descrie ceea ce simțim despre noi înșine. Lipsa încrederii în sine poate duce la timiditate, anxietate socială, lipsa asertivității, dificultăți în comunicare și probleme de sănătate mintală. Acești factori, la rândul lor, pot afecta în mod negativ nivelul activității, relațiile și carierele noastre.
Până în prezent, încrederea în sine a fost evaluată preponderent prin introspecție și auto-evaluări. Totuși, recent, natura profund subiectivă a încrederii în sine a fost examinată ca o calitate obiectivă. Prin intermediul tehnicilor de imagerie funcțională, oamenii de știință încep să dezvolte modele neuronale pentru sentimentele de încredere, iar aceste noi descoperiri au implicații importante în psihiatrie și psihologie, la fel ca și în o mai bună înțelegere a proceselor care stau în spatele comportamentelor și a luării deciziilor.
Încrederea în sine nu arată și nu se simte la fel pentru toți oamenii, și indiferent de măsurătorile obiective ale activității cerebrale, aceasta va continua să fie, în cea mai mare parte, un fenomen individualizat. Noul studiu nu indică publicului pași concreți de urmat pentru îmbunătățirea încrederii în sine în afara condițiilor de laborator, însă acesta susține ideea conform căreia încrederea în sine este flexibilă și fluidă. Descoperirea că nivelul încrederii în sine poate fi modificat prin antrenarea creierului poate aduce lumea științifică cu un pas mai aproape de înțelegerea modului și a motivelor existenței anumitor stări mentale – și ce se poate face pentru a le schimba.
