Vasile Dîncu, președinte interimar al PSD Cluj, a postat un bilanț politic al acestui an, care pare să fie realizat atât din postura sa de lider politic cât și din cea de sociolog și analist. Șeful social-democraților clujeni este critic la adresa PNL, dar nu-l iartă nici pe președintele Iohannis.
Iată mesajul său integral:
„Anul politic 2023. Un bilant subiectiv
▶️ Anul rotatiei sau rotativei guvernamentale, cum a fost numit de jurnalisti, 2023 a fost anul linistii dinaintea furtunii. Putea fi un an fara istorie daca nu am trai vremuri interesante, adica vremuri pe care le transformam in dificultati prin marea noastra caracteristica culturala de a complica lucrurile care ar putea fi simple. Pentru ca ne repugna simplitatea normalitatii, noi, mioriticii, facem asa incat totul sa fie dramatic, dific sau epic, cum ne place sa spunem mai nou. Lansam teme fara suport in actiune, sau actionam fara nici o strategie sau viziune. Daca nu ar fi fost sfortarile de ultima ora ale guvernului si incapatanarea lui Ciolacu am fi marcat un an de discursuri inutile despre Schengen, fara macar un pic de rezultat.
▶️ Desi am vorbit tot timpul doar despre alegeri, incheiem acest an fara niciun candidat sigur, anuntat oficial, la alegerile prezidentiale, chiar daca Mircea Geoana s-a lansat cu un proiect (civic, deocamdata) care va cere o reactie intelectuala din partea tuturor celorlalti doritori la candidatura.
▶️ Competitia politica a devenit mai vizibila. A fost si anul in care s-a structurat (chiar daca intr-o forma pulverizata) un curent suveranist. Cu candidati, partide, blocuri si cu controverse interne, dar suveranistii au deja un pool de presa care nu e neglijabil, cu un club de reflectie. Este prezentat ca un pericol, dar are si rolul de a trezi partidele din amorteala politica. Vom vedea ce vor face la alegeri, dar greseala cea mai mare pe care ar putea s-o faca coalitia de la guvernare ar fi sa se sperie si sa constituie un asa-zis bloc democratic. S-ar constitui singuri opozitia si ar ajuta la legitimarea unei alternative, alternativa care va tinde sa creasca spre a echilibra aripa de la putere.
Competitia partidelor din mainstreamul politic nu a fost mai putin vizibila. Dar, pentru penelisti si pesedisti batalia este mai putin una cu suveranistii, ci mai mult una cu propriile limite. Partidelor de la putere le trebuie idei, curaj de asumare a proiectelor, o dezbatere intelectuala despre proiectul Romania si chiar o operationalizare a interesului national prin intermediul reformei statului si modernizarii administratiei. In principiu o iesire din inertie. Deocamdata, competitia politica a devenit mai vizibila, dar nu si mai consistenta.
▶️ Puterea cu o aripa franta. Puterea a rezistat prin intermediul ”coalitiei Nicu si Marcel” sa-si pastreze unitatea la guvernare, stabilitatea fiind aproape exclusiv meritul celor doi sefi de partide. Daca opozitia este clara, puterea este intr-o dualitate semi conflictuala. Liberalii ezita, saboteaza discret, cauta blocarea lui Marcel Ciolacu, visand la inca un deceniu de presedintie si/sau guvern paritar constituit cu PSD sau cu oricine. Totul cu 15-16% in sondajele de opinie!
Anul acesta demagogia a atins o culme. Liberalii au blocat legea pensiilor, pe principiul ca nu sunt bani, apoi au trimis fiecarui pensionar, cu Posta Romana, alaturi de fluturasul de pensie, un flyer in care au scris ca PNL a marit pensiile. Ar fi trebui sa se uite un pic pe audientele TV, acolo pensionarii sunt cei mai prezenti. Dar dincolo de acest stil de solidaritate partiala, PSD si PNL au ocupat centrul (atat centru – stanga, cat si centru -dreapta) politic si marele handicap al opozitiei este ca ea se plaseaza spre extreme,iar extremele se pot greu coaliza pentru a rasturna puterea. Dar aceasta depinde si de prestatia celor doua partide din anul urmator.
▶️ Educatia a ramas in pana. Ar fi trebuit sa fie anul educatiei, pentru ca se materializau cei sapte ani de dezbateri ai ”romaniei educate” prin refacerea celor doua legi pentru preuniversitar si universitar. Cu o lege pe care liberalii au vrut-o trecuta fara dezbateri, desi proiectul lui Sorin Campeanu fusese modificat puternic, iar sub presiunea ca Presedintele Romaniei este cel care numeste premierul la rotativa, am votat niste legi care putea fi mai bune. Am reusit sa modificam unele lucruri in Parlament, dar au ramas multe defecte pe care le vom vedea in viitorii ani: nu sunt sisteme de evaluare care sa consfinteasca performanta scolara, nici salarizare pentru dascali in functie de performanta, lipsesc masurile concrete pentru echitate, in schimb, avem birocratizare si politizare – tare eterne ale societatii noastre. Rapid s-a vazut cum ministerul face metodologii in care repetentii iau burse de merit, deci un triumf perfect al incompetentei, chiar dupa ce testele PISA ne-au adus o veste foarte proasta privind cresterea analfabetismului functional, din pacate, nu doar la noi, dar asta nu ne incalzeste cu nimic. Anul acesta, s-a suplimentat noul buget cu 32,5 miliarde de lei pentru salariile profesorilor, dar in ultimii 20 de ani am pierdut 49.000 de profesori si educatori si, avand in vedere varsta majoritatii dascalilor care sunt acum in sistem – peste 55 de ani, in cativa ani nu vom mai avea profesori, dar asta nu ingrijoreaza pe nimeni in Romania noastra slab educata.
A fost, in Europa, Anul european al competentelor, dar Romania nu a facut nimic, caci in tara noastra competenta sperie, incurca smecheria, nepotismul si alte forme de promovare pe baza relationala.
▶️ Statul si-a aratat din nou slabiciunea, nu o sa spun sferele in care esueaza. Catastrofele de la Crevedia sau Tohani, tragediile de la 2 mai sau Botosani ne arata ca nu am invatat nimic de la Colectiv si pana azi, desi au trecut opt ani. Vor mai trece inca vreo zece ani, ne vom indigna sincer sau doar retoric, unii vor lua dividende electorale si moartea va continua sa pandeasca dupa fiecare colt. Adica, nu mai suntem capabili sa punem in practica o strategie sau sa ducem la capat o politica sociala.
Trebuie urgent refacuta arhitectura guvernamentala si sa cautam construirea unui nou ethos al functiei publice, bazat pe alt tip de responsabilitate, expertiza si evaluare continua. Cu un stat care este doar o debara politica, o anexa a guvernarii, un teritoriu pentru sinecuri politice, ne sinucidem lent ca natiune.
▶️ Anul sacrificarii ritualice a UDMR. Dupa mult timp, UDMR merge putin in opozitie. Sigur, si-a pastrat prefectii si subprefectii si cred ca toti directorii din administratia centrala si locala. Si cred ca participa la complexul puterii underground, asa cum sunt obisnuiti si atunci cand sunt, formal, in coalitie. Altfel, nu pot intelege cum se face aceasta sesiune extraordinara a Parlamentului Romaniei doar pentru respingerea initiativelor UDMR de autonomie culturala a Tinutului Secuiesc intre Craciun si Anul nou. O ciorba reincalzita, care a mai fost respinsa si care nici macar nu era asumata decat de doi udemeristi, politistii rai, ceilati nevrand sa-si strice dosarul de cetateni loiali ai Romaniei. Cred ca puteau fi lasate sa zaca in Parlament pana in februarie, asa cum au zacut si alte asemenea aberatii neconstitutionale. Interpretez eu, dar poate sunt putin conspirationist, ca asa se vede mai bine efortul lor de a sustine o absurditate, fantoma unui vis milenarist, caci autonomia lor culturala exista si este completa. Dar UDMR arata maghiarimii votante, inaintea anului electoral, ca a incercat, ca face opozitie si ca se lupta pentru autonomie.
▶️ Esecul politicii externe. La externe, Presedintele a pus Romania pe harta Africii, asa cum spunea, si ne-am simtit mandri, pentru ca, de pe vremea lui Nea Nicu, nu a mai incercat cineva sa revigoreze Miscarea tarilor nealiniate. Putea ramane si pe harta Europei, spre Africa merge singura prin esecul de fiecare zi al statului. Eliminarea MCV aproape ca nu a fost observata pentru ca devenise doar o modalitate birocratica prin care elita magistratilor facea presiuni asupra politicului pentru bani mai multi si autonomie sporita. Toate acestea exista acum, Romania este mereu condamnata la CEDO, dar si in tribunalele noastre pentru ca sistemul juridic sa ia mai multi si mereu mai multi bani.
▶️ O luminita. Singura lumina din politica externa este numirea Ancai Dragu la conducerea Bancii Nationale a Republicii Moldova. Anca Dragu este un specialist remarcabil si va trebui sa pazeasca vistieria de smecheria moldoveneasca, dar visul unionist cu candidatura Maiei Sandu, pe post de Cuza, este doar o utopie. Maia Sandu nu sta bine in sondajele ei de acasa si sa speram ca referendumul, concomitent cu alegerea, pe care-l va face sa reuseasca. Daca nu, si Ancai Dragu ii va fi greu sa faca ceva la Banca Nationala a Moldovei pentru ca sa nu se mai scurga banii europeni la Moscova sau in paradisuri fiscale. Decizia europeana pentru Moldova este cu adevarat si un succes al Romaniei, dar ceea ce nu poate face Romania este sa consolideze tendinta pro-europeana in societatea moldoveana. Aici doar Maia Sandu si echipa ei au parghii, responsabilitati si motivatie destula.
▶️ Si un succes in multimea de esecuri: Via Transilvanica a castigat Premiul Publicului in cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu 2023 (Europa Nostra), la Venetia. Un proiect al Asociatiei Tasuleasa Social, animat de fratii Useriu si pornit din Bistrita-Nasaud, care a amenajat peste 1.400 de km de traseu turistic, fara fonduri publice, face pentru cunoasterea Romaniei mai mult decat au facut toti ministrii turismului din tot secolul XX si inceputul de secol XXI, un proiect magnific care arata diversitatea Romaniei si, mai ales, faptul ca se poate ceva atunci cand exista idei, vointa si incapatanare.
▶️ Anul depresiei absolute pentru institutiile politice, practic pentru solutia democratica. In anul 2021 am crezut ca opinia publica a atins pesimismul absolut, iar institutiile democratiei si-au atins nivelul cel mai ridicat de neincredere, iar pesimismul privind viitorul cel mai inalt nivel. Dar, in 2023, lucrurile s-au produs lent, pe nesimtite. In peste 30 de ani de activitate de cercetare a opiniei publice nu am masurat un nivel atat de jos, indiferent de climatul politic tensionat sau nu. Fara a fi anul unor tensiuni si confruntari majore, politica a cazut la cel mai jos nivel de incredere din perioada democratica. Intr-un sondaj pe care IRES l-a realizat in decembrie, pe un esantion reprezentativ la nivel national, cifrele increderii sunt la un minim istoric. Presedintia 11%, Guvernul 18%, Parlamentul 11%,iar partidele politice 11%. Cu exceptia partidelor politice, care erau demult la acest nivel, celelalte institutii au cazut la un nivel care pune sub semnul intrebarii functionarea democratiei si existenta unei culturi democratice.
▶️ Consecinta: va fi nevoie de elaborari mai ample ale programelor electorale, adica de idei. Sa fiu mai explicit: oamenii nu se vor mai multumi cu ajustari, cu imbunatatiri sau doar cu dinamici pozitive. Vor cauta sa-i voteze pe cei care promit o noua ordine, indiferent care ar fi aceasta. Si aici se poate anticipa o batalie crunta intre doua tabere: intre opozitie – daca va vrea sa fie una care va opune schimbarea de sistem, si intre coalitia puterii – care ar ar avea sansa sa vina cu programul dreptatii sociale, adica ce ne datoram unii altora. Daca nu se vor rezuma la injuraturi, incaierare si batai, aici ar trebui sa se duca, la modul inteligent, viitorul razboi politic.”
