Luptele se intensifică în statul nord-african, între forţele loiale actualului lider, colonelul Gaddafi, şi opoziţia eterogenă, care controlează în acest moment regiunile estice ale ţării. Statele occidentale dezbat pe tema politicii pe care o vor avea faţă de Libia. Marea Britanie şi Franţa au propus instituirea unui blocaj aerian asupra ţării (no-fly zone), eventual combinat cu lovituri aeriene asupra unor poziţii ce aparţin armatei guvernamentale libiene. Germania s-a pronunţat impotriva acestei idei, iar Statele Unite privesc situaţia cu rezerve.
Preşedintele american, Barack Obama, a declarat că laţul se strânge încet în jurul lui Muammar Gaddafi, prin sancţiunile internaţionale la care este supusă ţara şi embargoul asupra vânzărilor de arme către Libia. Statele occidentale i-au cerut actualului şef de stat din Libia să-şi prezinte imediat demisia. Multi lideri vest-europeni sunt însă sceptici în privinţa unei intervenţii militare, dând ca exemplu eşecul operaţiunilor din Irak şi Afganistan. Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a pronunţat împotriva unei incursiuni armate în Libia, atât terestră cât şi aeriană, raliindu-se poziţiei exprimate de Germania.
Nici recunoaşterea opoziţiei libiene nu a întrunit consensul liderilor europeni. Există temerea că Consiliului National de Tranzitie (CNT) nu reprezintă întregul popor libian, fiind doar un grup interesat de preluarea puterii. Acesta a fost rcunoscut deocamdată doar de Franţa. Uniunea Europeană are în vedere înăsprirea sancţiunilor financiare împotriva Libiei, pentru a pune mai multă presiune pe Gaddafi.
Liga Arabă se pronunţă în favoarea controlării spaţiului aerian libian, de către forţe cu mandat ONU, pentru a proteja poporul libian. De asemenea, organismul militează pentru stabilirea de contacte cu opoziţia din CNT pentru asigurarea unei conduceri interimare a ţării după căderea actualului regim.