Partidul Social Democrat a fost mereu cel mai mare partid din România, după revoluția din decembrie 1989. Electoratul său a rămas relativ constant: social-democrații au mizat pe zona rurală și urbanul mic, pe persoane cu nivel scăzut educație, oameni de vârstă înaintată, cu venituri mici și medii, muncitori necalificați, angajați la stat sau pe joburi relativ prost plătite în privat, dar și cu nostalgii comuniste, înclinații social-conservatoare, convingeri religioase și o doză ușoară de naționalism.
Timp de trei decenii, PSD a livrat ceea ce (credea că) își dorește electoratul: reforme foarte lente, etatism și naționalism economic, susținerea bisericii, opoziția față de ideile progresiste (deși era membru în PES, forță politică progresistă la nivel european), măsuri de protecție socială, dar și mult populism.
Deși inițial s-a crezut că forța partidului este strâns legată de imaginea liderului fondator, Ion Iliescu, retragerea acestuia din viața publică a afectat PSD mult mai puțin decât sperau adversarii săi. Formațiunea politică a fost capabilă mereu să revină, chiar și după înfrângeri repetate în alegeri (sau mai bine zis, după rezultate mai slabe, care nu i-a permis să facă o coaliție, pentru că a fost aproape de fiecare dată pe primul loc de fapt).
Cu toate că în practică a fost departe de ideile social-democrate, pe care ideologia sa oficială o promova, principalele reproșuri care i s-au făcut PSD-ului nu au fost legate de doctrină, ci de tolerarea corupție la toate nivelurile. Practic, toate campaniile în care au câștigat oponenții săi politici s-au bazat pe mesaje justițiare, care au prins la electoratul indecis sau maleabil.
Anii 2019-2020 au dus pentru PSD la scoruri record de mici, pe care nu le mai avusese de foarte mulți ani. În ultimul an însă, partidul a reînceput să crească în sondaje, atât ca urmare a restricțiilor și problemelor economice cauzate de pandemie, cât și a greșelilor comise de partidele aflate la putere, în special PNL.
Problema acestui partid de stânga este însă că devine tot mai neclar cui se adresează, ce electorat-țintă are, iar asta îl poate afecta foarte mult în următorii an. Nucleul dur al partidului devine tot mai fragil, pe măsură ce trece timpul, iar identitatea partidului nu este clarificată.
Bătrânii care erau fani Iliescu „până la moarte” au cam dispărut fizic. Electoratul vârstnic mai votează încă cu PSD, dar din motive financiare mai degrabă. Iar persoanele cu nostalgia „epocii de aur” se simt tot mai puțin reprezentate de actuala garnitură de lideri ai formațiunii politice.
Românii care sunt conspiraționiști, anti-vaccinare, anti-restricții, sau doar afectați și supărați de reacția autorităților la pandemie, aleg în proporție covârșitoare AUR în defavoarea PSD. Partidul a avut poziții ambigue în ultimul an și jumătate în privința epidemiei, care mai mult i-a îndepărtat pe unii membrii și simpatizanți.
Tot cu AUR va merge și o parte din latura naționalistă, religioasă, euro-sceptică sau justițiară din partid. Cei mai moderați în aceste privințe ar putea alege noul partid înființat de Liviu Dragnea, în special telespectatorii fideli ai România TV și Antena 3, precum și unii internauți care l-au susținut pe „liderul maxim” până la capăt.
Clientela politică a PSD va rămâne cu actuala conducere doar dacă se reușește o înțelegere cu PNL pentru a beneficia de PNDL 3, PNRR și fondurile europene din viitorul buget. Altfel, vor trece și ei la Alianța pentru Patrie. Tot la APP vor veni și cei frustrați de veniturile lor mici, care dau vina pe UE, corporații și străini, dar care rezonează mai degrabă cu mesajele demagogice de stânga decât cu extremismul de dreapta, precum și cei care consideră că actualul PSD este condus de „servicii” și doar Dragnea li se poate opune.
La nivel de comune și orașe mici, PNL a recuperat mult teren în ultimii ani de la PSD, atât prin transferuri directe de primari și consilieri locali, cât și prin adaptarea mesajului și direcționarea unor fonduri în aceste zone. Iar persoanele din aceste localități cu abilități profesionale reduse, care au plecat în străinătate la munca de jos, au început să susțină masiv Alianța pentru Unirea Românilor, mai ales în urma propagandei online, segment unde PSD stă încă destul de rău.
Angajații la stat au fost printre cei mai stabili votanți ai PSD, dar sunt și destul de oportuniști, astfel că nu este exclusă trecerea lor la PNL, dacă le vor fi oferite creșteri de salarii sau alte facilități în perioada dinaintea următoarelor alegeri. Electoratul religios își modifică treptat opțiunile, trecând la PNL, AUR sau chiar PMP, care au mesaje mult mai directe în această privință.
Persoanele cu convingeri puternice de stânga și tinerii progresiști, care în alte țări europene ar vota cu social-democrații, nu aleg PSD, ci preferă ori USR PLUS, ori partide minuscule care ar putea crește în următorii ani (cum ar fi Demos), ori de cele mai multe ori nu se duc deloc la vot și se rezumă la activism civic.
În aceste condiții, devine tot mai greu de definit targetul PSD. Cui se adresează mesajele partidului, pe cine vrea să convingă și cum se poate diferenția de ceilalți, care au avut mesaje mult mai ferme și ma clare? Dacă în alte cicluri electorale PSD a preferat să fie pasiv și să câștige pe greșeala adversarului, așteptând pur și simplu să crească de la sine pentru că nu existau alternative, acum situația nu mai este la fel și s-ar putea ca o astfel de atitudine să nu îi aducă succesul sperat.
Demobilizarea electoratului de dreapta și miza pe votanții fideli care aleg consecvent PSD din inerție nu va aduce în prezent nici pe departe la fel de multe voturi ca în 2016, de exemplu. Iar PSD lasă senzația că e în derivă ca orientare, având mesaje punctuale, pentru toate nișele posibile, dar fără o linie clară.
Pretențiile alegătorilor au crescut, iar accesul aproape universal la internet și mai ales la rețelele de socializare au democratizat foarte mult fluxurile informaționale. PSD încă nu s-a adaptat la acest nou context, pe când un partid ca AUR s-a născut online și se simte mult mai bine în acest mediu – la fel ca USR PLUS, de altfel.
Dacă nu își dezvoltă o viziune clară și nu reușește să atragă generațiile tinere și grupurile sociale vulnerabile din epoca post-industrială, PSD ar putea avea soarta PASOK din Grecia, care avea constant peste 40% din voturi în anii 1980-1990-2000, dar acum a ajuns sub 5%, iar electoratul elen de stânga a migrat la alte partide.