Conacul Octavian Goga din Ciucea, judetul Cluj a fost resedinta lui Octavian Goga, fiind si locul in care acesta este inmormantat. Cladirea face parte din patrimoniul monumentelor istorice ale judetului Cluj. Domeniul pe care este amplasat a devenit muzeu si casa memoriala dedicata poetului Octavian Goga. In 1966 Veturia Goga ofera statului roman ca donatie intregul complex. Donatia este acceptata, iar in vara lui 1967 va avea loc deschiderea oficiala a Muzeului Memorial “Octavian Goga” din Ciucea.
Descriere Conacul Octavian Goga
Domeniul pe care se afla astazi conacul Octavian Goga a apartinut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfarsitul secolului XIX, acesta va ridica un castel aici, la insistentele nepoatei sale, fiica unei surorii a sa. Ulterior nepoata se va marita cu unchiul Miklos Boncza, din casnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cunoscuta si sub numele de Csinszka, cea care ulterior va deveni sotia lui Ady Endre. Aceasta isi va petrece copilaria pe domeniul de la Ciucea, iar dupa casatoria din 1914 cu Endre, domeniul le va deveni resedinta in perioada 1915-1917. Ulterior cei doi se vor muta la Budapesta. Dupa moartea lui Ady Endre din ianuarie 1919, Berta ii scrie lui Goga, oferindu-i domeniul spre vanzare. Data fiind prietenia stransa care existase dintre el si Endre, acesta se va deplasa la Ciucea in vara anului 1919 impreuna cu Alexandru Hodos, redactorul revistei “Tara noastra”. Constata ca imobilul se afla inr-o stare proasta, dar decide totusi sa il cumpere la pretul solicitat de vaduva lui Endre, in pofida opozitiei Veturiei Goga. Pe 20 octombrie 1920 Boncza Berta a semnat actul de vanzare-cumparare la Budapesta, si 8 zile mai tarziu Goga semneaza la Bucuresti documentul prin care devenea proprietarul domeniului contra sumei de 280.000 de coroane.
Poetul nu dispunea de aceasta suma si va apela la un imprumut de la Banca Agrara din Cluj, pentru a face plata. Dupa ce a intrat in posesia domeniului, Goga a initiat o serie de actiuni de restaurare si refacere a lui, in perioada 1921-1926. Este vizat in primul rand castelul, care va fi etajat, extins si restructurat intr-un stil brancovenesc, cu verande mari orientate spre raul Cris. Sunt reparate, totodata, Casa Ady Endre, Casa Alba si anexele existente. Va fi deschisa o intreaga cariera de piatra in partea superioara a domeniului, deasupra locului in care este dispus actualmente mausoleul Goga. Este ridicata acum si Casa de pe stanca, direct pe o stanca aflata deasupra drumului Oradea – Cluj-Napoca, cladirea avand rolul de casa de vanatoare. Intreaga incinta este intregita cu ziduri de piatra, menite a o imprejmui si a consolida terenul in panta. Terenul aflat pe partea opusa a Crisului va fi si el imprejmuit cu un gard de piatra de 2m inaltime si 1 km lungime, gard existent si astazi. Goga va cumpara de la Biserica Reformata partea superioara a actualului domeniu, aflata intre castel si liziera padurii. Este inclusa si cladirea ridicata in 1909 si devenita acum manastire. Aceasta nu va suferi nici o modificare, sobele interioare (datate 1909) existand si astazi. In 1926 se finalizeaza toate lucrarile. Dupa stabilirea la Ciucea, Octavian si Veturia Goga au decis ca mormantul lor sa fie pe domeniul de aici. Acelasi lucru il nota si Goga in testamentul sau din 1936. Mausoeul amplasat pe panta dealului Plesului are 8m inaltime, cu o baza de 4 metri, fiind realizat din beton armat pentru a preveni alunecarea sa in jos. In 1938 Veturia se intalneste cu Constantin Brancusi si ii solicita acestuia sa realizeze mausoleul. Brancusi accepta sa realizeze lucrarea, dar doreste sa realizeze personal intregul mausoleu. Veturia neavand insa rabdare sa astepte pana cand Brancusi va putea incepe, il va contacta pe George Matei Cantacuzino, care ii va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Pentru ridicarea lui se va apela la mesterul maramuresean Iosif Kuczka. Mausoleul este construit din marmura si mozaic de Murano adus din Italia.
Placarea cu mozaic a fost efectuata de insasi Veturia, care a lucrat aproape 20 de ani pentru a finaliza lucrarea. Muzeul reinvie viata poetului, fiind expuse un numar mare de obiecte personale ale acestuia sau diferite alte piese adunate de acesta din toata tara. In Salonul de primire sunt expuse un scrin german din sec. XVIII, o lada florentina executata in Transilvania secolului XVI, 2 jilturi imbracate in piele de Cordoba datate secolul XVII, precum si fotoliile si sofalele Bidermayer. Pe pereti sunt expuse tablouri apartinand de scoala venetiana de pictura sau lui Camil Ressu. Pe peretele din dreapta este un semineu din marmura de Ruschita, ale carui cahle sunt desenate de Nora Steriade. Salonul galben are in mijloc o masa Bidermayer cu patru scaune, in masa fiind expuse diverse bijuterii. Pe pereti sunt expuse tablouri si sculpturi ale lui Nicolae Darascu, Elena Popea si Corneliu Medrea. Sufrageria contine o colectie de obiecte decorative, portelanuri germane, britanice si asiatice, alaturi de obiecte de mobilier. Salonul de muzica este orientat in jurul pianului Beckstein al Veturiei, pian la care au cantat Dinu Lipatti si George Enescu. Pe unul dintre pereti este expusa o tapiserie lyoneza lucrata in secolul XVIII. Sunt expuse tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Aurel Popp si Stefan Dimitrescu. Camera de lucru contine biroul Bidermayer al lui Goga, jiltul sau, un dulap-secretair si o soba din ceramica germana. Biblioteca lui Goga este compusa din peste 6.000 de volume scrise in limba romana, germana, maghiara, latina, engleza si franceza.
In dormitor se afla patul in care a murit Octavian (1937) si Veturia (1979). Deasupra patului sunt expuse tablouri ale celor doi, pictate de Nagy Istvan. Pe 7 mai 1938 Goga va deceda in urma unui atac cerebral. Corpul sau este dus la Bucuresti si expus in aula Ateneului, iar apoi ingropat in cimitirul Bellu, pentru ca dupa 2 luni mai tarziu sa fie adus la Ciucea, conform dorintei poetului, si pus in mormantul a carui cruce este realizata de Milita Petrascu, unde va ramane pana in 1958. In 1958, dupa finalizarea mausoleului iubirii, corpul poetului a fost mutat din mormantul temporar in care se afla, in sarcofagul mausoleului.
