Alin Coleșa este singurul deputat de Cluj din partea AUR. În acestă discuție, parlamentarul ne vorbește despre poziția suveranist-conservatoare a partidului său și soluțiile specifice pe care acesta le propune pentru rezolvarea problemelor actuale ale României.
Presa Locală: Care este bilanțul activității dumneavoastră parlamentare, după doi ani și jumătate de mandat?
Alin Coleșa: Dintr-o perspectivă numerică foarte sintetică bilanțul activității mele parlamentare de până acum înseamnă propunerea unui set de legi pentru crearea unui mediu fiscal prietenos, un paradis fiscal în sensul cel mai bun, pentru familiile cu copii. În esență este vorba de reduceri tot mai mari de taxe și impozite pe măsură ce numărul de copii ai unei familii este tot mai mare. Din experiența națională și internațională, care se suprapune principiilor noastre conservatoare, consider că soluția încurajării natalității prin netaxarea și neimpozitarea veniturilor familiilor cu copii reprezintă cheia ieșirii din prăpastia natalității, dar și a lipsei de seriozitate și de responsabilitate. Din păcate aceste legi au fost blocate de către partidele guvernamentale prin comisiile raportoare. Am mai fost inițiator principal și la alte legi, și coinițiator la multe altele. Am luat cuvântul de peste 200 de ori în Plenul Camerei Deputaților la dezbateri și la susținerea unor amendamente respinse.
Probabil acesta a fost motivul pentru care m-am regăsit printre cei 6 colegi deputați care au primit sancțiuni – ABUZIVE! – fără precedent în istoria post-decembristă a Parlamentului României. Am fost sancționat cu limitarea timp de 3 luni la maximum 10 secunde per intervenție în Plenul Camerei și cu reținerea timp de 6 luni a 50% din indemnizație – sancțiuni care deja se aplică deși va urma un vot în Plen asupra lor doar săptămâna viitoare. Această sancțiune a fost aplicată de PSD, PNL, UDMR și USR deoarece am protestat timp de 20-30 de minute în Plen – aglomerarea, hai să-i spunem blocarea accesului la microfonul de dezbateri – după încălcarea repetată și grosolană a legilor și regulamentului Camerei de către partidele guvernamentale în privința unor legi foarte importante, dintre care enumăr – legea privind criteriile de separare a copiilor de familii și legea privind acționariatul, modul de administrare și de relaționare a companiilor de stat – Hidroelectrica, Romsilva, Salrom ș.a.m.d. Această sancțiune reprezintă pentru mine o onoare, o modalitate de a fi alături de suferința poporului român, dar și de recunoaștere din partea adversarilor politici.
Bilanțul mai cuprinde sute de amendamente asupra legilor în cadrul comisiilor parlamentare de specialitate. De asemenea sunt o multe de acțiuni de apărare a drepturilor și libertăților fundamentare – de la inițiative legislative, contestări în instanțele de judecată, adrese și audiențe, până la demonstrații în stradă. Am organizat zeci de conferințe de presă și dezbateri pe subiectele sociale importante.
Lucrez la proiecte de legi privind protejarea copiilor de influențele nefaste ale pornografiei, în special cea online, și de conștientizare și de protejare de efectele nocive ale expunerii timpurii, sistematice și de durată la ecran a copiilor. Aș dori să inițiez câteva legi privind corectarea modului de organizare a pieței energetice, deoarece modul actual creează premisele unei piețe energetice speculative, dar și de distrugere economică. Particip alături de colegii din alte partide la inițierea altor legi, ultima fiind legea semnăturii electronice.
Cred că am demonstrat într-o bună măsură că suntem singurul partid parlamentar care aplică consecvent, fără nicio frână ideologică, valorile și principiile conservatoare, iudeo-creștine – acelea care și-au dovedit adevărul și funcționalitatea în orice civilizație de succes de-a lungul a mii de ani. Aceste valori și principii fac diferența între noi și celelalte partide parlamentare.
Presa Locală: Ce înseamnă suveranismul? Cum ar trebui să se schimbe relația României cu UE?
Alin Coleșa: Suveranismul poate fi definit ca fiind libertatea de a gândi și de a acționa. Această libertate nu poate fi obținută în afara credinței creștine. Doar cunoașterea credinței creștine, a lungii istorii zbuciumate, a exemplelor de succes sau de cădere – care se regăsesc și în istoria poporului nostru – trăirea acestei credințe, ne oferă posibilitatea de a gândi, de a ne recunoaște starea, măsura și limitele – ne dau putința de a ne exprima și acționa liber.
Relația noastră cu UE, dar și cu orice altă uniune, țară sau organism supra-statal, trebuie să se schimbe de la starea de necunoaștere, frică, urmărirea unui interes strict personal sau de grup, la starea de cunoaștere a realității, a interesului propriului popor, a valorilor lui, dar și a celorlalți – parteneri sau chiar adversari – astfel încât să putem afirma și lua deciziile cele mai bune. Suveranitatea nu înseamnă neapărat o independență pe toate planurile – economic, politic, cultural șamd – ci libertatea și recunoașterea adevărului. Istoria poate trece ca un tăvălug devastator peste o întreagă lume, inclusiv peste România, dar suveranitatea/libertatea ne oferă starea de a trece în mod luminos peste toate cele rele fără să ne lăsăm nimiciți și dezbinați, ci pregătiți să valorificăm oportunitățile istorice.
Răspunsul meu e destul de filozofic, ca atare vă ofer două exemple concrete foarte actuale:
• Renunțare unilaterală a Guvernului la dreptul de veto pe politică externă și securitate în Consiliul UE pe motivul unei false rezolvări a aderării noastre la Spațiul Schengen. O acțiune extrem de falsă, echivalentă cu o trădare – pe de o parte, conform protocolului de aderare la Schengen aderarea se face doar cu votul unanim și distinct pentru fiecare țară candidat, inclusiv a țării candidat, iar pe de altă parte, tocmai dreptul de veto reprezintă cea mai eficientă unealtă de promovare și atingere a obiectivelor naționale, inclusiv Schengen. Toate țările UE, cu o exemplificare foarte bună pentru Polonia și Ungaria – condiționează anumite acțiuni ale UE – de exemplu acordarea unor ajutoare financiare Ucrainei – de deblocarea unor fonduri – abuziv blocate către aceste țări conservatoare – Polonia și Ungaria. Faraonul de la Cotroceni și generalul prim-ministru trebuie doar să știe să-și negocieze acest drept de veto. Ei renunța tocmai la el, aruncându-ne într-o totală irelevanță în UE și supunându-ne unor posibile acțiune hazardate ale altora în domeniul securității și al relațiilor internaționale;
• Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului de condamnare a României în privința unei lipse de recunoaștere a unei așa-numite căsătorii sau parteneriat civil între persoane homosexuale. România nu a avut apărător! Guvernul nu are o poziție clară, publică pe acest subiect și nu și-a manifestat intenția de a ataca la Marea Cameră a CEDO această decizie. Guvernul României nu arată că decizia CEDO este justificată doar printr-un TREND european, că familia homosexuală nu era definită și nu a constituit o condiție de aderare la UE, că reprezintă doar o modalitate de distrugere a familiei în sensul cel mai strict. Nu spune că această decizie, care devine jurisprudență, este folosită pentru a presa o legiferare națională deși nu există nici în tratatul de aderare, nici într-un regulament european. Mai mult, în sens strict juridic, decizia CEDO nu poate fi o obligație pentru toți cetățenii, pentru legiferare națională, ci doar pentru cei care au dat în judecată statul român și au câștigat. În cea mai rea situație, România nu va fi obligată decât să recunoască un număr finit, foarte mic, de parteneriate homosexuale încheiate în alte țări. Guvernul României este unul total necombativ, nu acționează deloc sau acționează contra intereselor țării.
Presa Locală: În ce fel pot fi ajutați producătorii români și cum pot fi reduse importurile de alimente?
Alin Coleșa: Așa cum pentru populația țării e nevoie de condiții fiscale prielnice pentru a prosper, la fel și pentru producătorii români. Concret, este vorba de reducerea fiscalizării și protejarea producătorilor locali printr-o legislație care să ofere doar aparent aceleași condiții pentru importuri. Aceasta este realitatea, toate țările din UE care-și protejează industria națională, o fac și prin legislație principală și secundară prin care cer niște condiții greu de îndeplinit de companiile care importă.
De exemplu, printr-o aparentă grijă foarte mare față de mediu și sănătate se justifică selectarea producătorilor de pe o anumită rază în jurul punctelor de consum în cazul contractelor cu statul. Sau printr-o aparentă grijă foarte mare față de angajați și mediu se favorizează companiile locale care oferă servicii de transport. Printr-o fiscalitate diferită în raport cu cifra de afaceri se favorizează mici producători în detrimentul celor mari; printr-o reglementare simplă, fără standarde complicate, prin piețe și târguri în zone cu vad comercial, se favorizează producătorii mici și locali. În practică, sunt nenumărate exemple prin care partidele guvernamentale vin cu supra-reglementări și supra-standarde prin care tocmai cei mari și transnaționali sunt favorizați – vezi condițiile de creștere a porcilor, subvențiile date în cazul Planul Strategic Agricol, condițiile de pastorație, invazia de produse agricole ucrainene neconforme, scutite de taxe și de costuri portuare, condițiile de arendare și de cumpărare a terenurilor agricole, care favorizează tot marii latifundiari, de cele mai multe ori – străini. Doar presiunea exercitată de societate și de AUR a făcut ca interesul național să fie luat uneori în seamă. Altfel vechile partide par, per ansamblu, fără vlagă, dorință și idei.
Măsuri legislative trebuie ambalate într-o formă care să nu contravină tratatului de aderare și regulamentelor europene. Chiar dacă ele sunt declarate în timp neconforme de către CE, uneori foarte subiectiv, trebuie depusă o muncă continuă, pentru a le înlocui cu altele cu formă diferită, dar cu același sens.
Trebuie să ne schimbăm mentalitatea și atitudinea și să cumpărăm de câte orice avem ocazia de la producători români, de la producători mici. Orice achiziție a unor produse de import în detrimentul unora locale înseamnă bani ieșiți din țară și sărăcirea țării.
Presa Locală: Care ar trebui să fie atitudinea României față de Austria, în contextul refuzului de a intra în spațiul Schengen?
Alin Coleșa: Am enunțat care ar trebui să fie atitudinea generală a României față de orice organism internațional sau țară. Trebui să-și promoveze interesul, să strige nedreptatea suferită și să-și negocieze atuurile pe care istoria ni le oferă. Aici este vorba în principal de folosirea acelui drept de veto prin care se poate forța respectarea interesului și dreptului legitim al României – în acest caz primirea în spațiu Schengen. Repet, România nu a folosit timp de 12 (!) ani acest veto, timp în care putea să blocheze foarte, foarte multe decizii importante ale UE. Nu a făcut niciodată – chiriașul de la Cotroceni și toți prim-miniștrii au fost permanent în genunchi.
Presa Locală: Cum vedeți relația statului român cu biserica și prezența orelor de religie în școli?
Alin Coleșa: Relația statului cu biserica trebuie să fie una de real parteneriat. Trebuie să pornească de la adevărul că fără Biserică, națiunea, cultura și, implicit, statul român nu ar fi existat. Limba româna, cultura română, legislația noastră s-a format în principal în interiorul Bisericii, privită ca trupul mistic format de toți credincioșii, dar și prin implicarea directă a instituției bisericești în organizarea școlilor, culturii, instituțiilor de binefacere. Să ne uităm doar la rolul Bisericii în Transilvania. Fără biserică, românismul ar fi dispărut de mai mult de o jumătate de mileniu din Ardeal. În celelalte provincii românești, biserica a fost deposedată de toate averile, atât cele închinate patriarhiilor din Constantinopol, Ierusalim și Alexandria, cât și cele neînchinate, românești. În fapt, aceste averi ar fi trebuit să fie folosite pentru o reală reformă agrară – pentru țărani – dar și pentru mănăstirile românești – centre de românism, educație, cultură și asistență socială românească. În fapt a avut loc o confiscare a administrării, apoi o deturnare de fonduri, lăsând biserica în genunchi în fața statului.
În concluzie, statul român este dator vândut bisericii, ca atare are datoria de a sprijini prin toate mijloacele acțiunile acesteia. În experiența concretă a ultimelor douăzeci de ani am văzut că proiectele cu tinerii, proiectele culturale și de asistență socială ale bisericii și ale tuturor cultelor creștine sunt cele cu cel mai mare impact pozitiv în societate – de la asociații ale tinerilor la mișcări pro-viață.
Prezența orelor de religie în școli este un drept elementar. Nu este deloc o obligație. Fără cunoașterea profundă a credinței noastre creștine și a istoriei ei, ne rupem de adevăratele valori și exemple care constituie partea cea mai profundă a identității noastră. Ajungem să ne fie rușine de a fi creștini și români, de a fi extrem de ușor de dezbinat, de furat, de cucerit, ajungând în starea deplorabilă de slugi și sclavi în propria noastră țară. Renunțăm practic la oportunitatea de a fi puternici, liberi și fericiți, ne anulăm motivația de unitate și de luptă. Vedem toate acestea prin comparație între societatea românească actuală, în care creștinismul a fost pus la colț, și societatea românească din trecut ancorată în creștinism, chiar și în perioadele în care economic o duceam foarte greu.
Presa Locală: Se spune despre AUR că ar susține interesele Rusiei în România. Cum răspundeți la asta?
Alin Coleșa: Este o acuzație fără nici cea mai mică dovadă. O singură dovadă dacă ar fi existat, una singură, cea mai mică, ea ar fi rămas și ar fi fost permanent folosită împotriva noastră de instituțiile statului. Singura „dovadă” rămâne acuzația nudă, fără niciun suport, ci, din contră, contrazisă de activitatea liderilor noștri de o viață – George Simion are, de-a lungul anilor, 5 sau 6 interdicții de a intra în Republica Moldova, ultima încă în vigoare. Ele au fost emise de către regimuri moldovenești comuniste și puternic pro-rusești, drept represalii pentru o activitate de apropiere a României de Republica Moldova cu scopul clar ar revenirii la patria mamă de zeci de ani de către dl. Simion. Sunt foarte multe acțiuni – „Cunoașteți țara”, „Basarabia e România”, apărarea liceului româno-francez Gheorghe Asachi, dotări de școli cu carte și aparatură, marșuri pentru unire și multe altele. Chiar pe site-ul ambasadei ruse am fost catalogați drept rusofobi. Acțiunile AUR în Republica Moldova sunt clar pro-românești, fiind în contradicție clară cu cele rusești.
Cei care repetă această acuzație, în special USR, dar și PNL și PSD, o fac strict pentru cei ignoranți și influențabili – se știe dictonul – repetă minciuna, ceva tot va rămâne. Dar o fac și chiar pentru a-și acoperi sprijinul indirect primit din partea Rusiei – campanii de presă care ne denigrează pe site-urile finanțate de Moscova – la schimb cu sprijinul pentru companii foarte profitabile, cu mare parte a acționariatului rusesc – vezi OMV.
Până la urmă chiar întrebarea dvs. nu oferă nici cea mai mică dovadă, ci doar repetă acuzația, și acest lucru după peste 3 ani de la intrarea noastră pe scena politică.
Presa Locală: Ce planuri are partidul dumneavoastră pentru renașterea satului românesc?
Alin Coleșa: AUR are un program politic clar și în privința salvării satului românesc. El a fost prezentat de către dl prof. Avram Fițiu într-un eveniment organizat recent la Cluj-Napoca. Cuprinde măsuri de încurajarea a micilor producători agricoli prin sisteme de calitate și de brand a produselor locale tradiționale, refacerea învățământului agricol, măsuri de limitare a achizițiilor de terenuri agricole de către străini sau marii proprietari, de reducere a supra-reglementărilor, de creare a condițiilor de procesare și vânzare a produselor gospodărești (Puncte Gastronomice Locale și la oraș), reînființarea de târguri și piețe pentru producătorii agricoli, de limitare a speculației funciare, de transformarea României din grânar în hambar la Europei, adică prin procesarea cât mai accentuată a producției agricole înainte de a fi vândută printr-un lanț cât mai scurt.
Presa Locală: Doriți să candidați din nou pentru un loc de deputat, în 2024?
Alin Coleșa: Da, aș dori acest lucru, dar nu mă preocupă asigurarea unui loc eligibil, nici nu e cazul în cadrul AUR. Cel mai important lucru este să fac ceea ce pot face acum, în calitate de deputat, nu ce aș face într-un viitor ipotetic nou mandat.
