Nu. Farmecul nu are nimic de a face cu muzica, ci cu persoana care mişcă ȋn faţa şarpelui pungi-ul, instrument flexibil sculptat dintr-o tărtăcuţă. Aceste reptile nu au urechi externe şi percep doar puţin mai mult decât zgomotele de frecvenţă joasă. Dar când văd ceva ameninţător, se ridică ȋntr-o poziţie defensivă. “Mişcarea şarpelui este complet concentrată asupra instrumnetului cu care cântă dresorul”, ne explică Robert Drewes, preşedinte al departamentului de herpetologie (studiului amfibienilor şi reptilelor) de la Academia de Ştiinţe din California.”Dacă acesta se leagănă şi şarpele se leagănă”.
Drewes a studiat cum răspund animalele la chemările sale, specialitatea lui fiind broaştele. Ele au urechi foarte bune, ceea ce are sens dacă ţinem cont că sunetele din aer sunt vitale pentru procreare: orăcăitul unui mascul atrage o femelă. Fiecare sunet al fiecărei specii de broaşte este diferit, iar Drewes poate merge legat la ochi ȋntr-o pădure şi să identifice astfel 15 specii diferite doar ascultându-le orăcăitul. Femelele au urechi interne care sunt reglate numai pentru chemarea masculilor din specia lor.
Bernie Krause este un cântăreţ şi un “ecologist muzician” ce a ȋnregistrat melodii cu Stevie Wonder, The Doors şi George Harrison. El a cântat pentru balene ucigaşe şi delfini, iar ceea ce s-a ȋntâmplat iniţial a fost că aceste creaturi păreau să fie curioase şi au vrut să ştie ce este sunetul, de unde provine. De asemenea, ȋn 1985 a făcut parte dintr-o echipă care a ajutat o balenă cu cocoaşă pierdută ȋn delta râului Sacramento să ȋşi regăsească drumul, punând ȋnregistrări cu altă balenă care se hrănea.
Krause spune că, deşi animalele par să răspundă la ceea ce numim noi muzică, cum putem şti ce gândesc? El spune că am ȋnvăţat să creăm muzică din lumea noastră naturală, iar ȋn anumite zone de pe glob, există ȋncă grupuri de oameni care cântă cu natura şi nu pentru ea.
