Cu vreo 4 ani în urmă, după extraordinara victorie cu Roma, îmi cumpărasem şi eu un tricou CFR, original Nike, cu numărul 19 – Culio. Ah, ce mândru am fost de el, cât îmi mai plăcea să-l „scot la plimbare” prin Sibiu, să-l afişez prin faţa steliştilor din oraş după fiecare victorie a CFR-ului! Probabil, tocmai de aceea, fiindcă am avut atâtea motive, s-a şi uzat foarte repede. Aşa am ajuns să-mi doresc unul nou, oricare ar fi, numai original şi, foarte important, actual. Pe ăsta, evident, pot să-l doresc în continuare: n-am de unde să-l achiziţionez. Trecerea de la Nike la noile tricouri Joma a fost un dezastru sub aspectul vânzărilor. Magazinului oficial îi lipseşte tocmai cel mai important element al unui club: echipamentul de joc. Dacă te uiţi pe stadion vezi că abundă încă tricourile Nike cu CFR-ul. Acestea Joma le poartă doar câţiva fericiţi care şi-au putut procura preţioasele odoare direct de la vreo sursă, de la jucători/oficiali. Iar acele tricouri – replică făcute din material de „tricou electoral”, singurele care pot fi cumpărate sunt o jignire pentru ideea de fan, de marketing, îţi este aproape ruşine să le porţi pe stadion.
Este destul de greu de înţeles cum s-a ajuns aici. Cum a ajuns CFR-ul să depindă de o firmă de echipament sportiv, cum a ajuns să fie văduvită de un motor important de venituri. Nu suntem Real sau Barca dar câteva mii de echipamente oficiale tot ar fi fost posibil să se vândă. De ce s-a semnat acest contract şi, mai ales, de ce nu se poate rezilia? Cu siguranţă, o eroare majoră de management stă la bază. Sau, vreo tragere pe sfoară din partea Joma, firmă care echipează o mulţime dintre formaţiile mici de la noi. Echipament ieftin şi, cred, slab. N-am avut prea multe experienţe cu produse de această marcă, însă nu pot uita cum, dintre toate mărcile de mănuşi de portar pe care le-am folosit (şi au fost vreo 7-8 branduri, sunt sigur), cele de la Joma (cumpărate de pe reprezentaţa din Târgu Mureş – dacă ţin bine minte) au fost, de departe, cele mai slabe – au rezistat doar câteva săptămâni, mi-au anulat toată bucuria că „uite, am găsit mănuşi mai ieftine”. Nu vreau să mă gândesc că la fel sunt şi celelalte produse ale lor.
Şi, cel mai dureros lucru rămâne aspectul propriu-zis al tricoului. Fad, fără nimic deosebit pe el. Doar vişiniu şi atât, pe tricoul principal. Niciun design, nicio linie apăsată care să-ţi îndulcească privirea. Noroc cu bulinele promoţionale nou-apărute: Live, Look şi Tube, care dau puţină viaţă, ceva colorit. În rest, probabil este cel mai urât echipament posibil. Chiar nu se putea altceva? Chiar suntem obligaţi să luăm ce ni se bagă pe gât?
De la ideea asta a pornit Florin, suporter devotat al CFR-ului, care a luat ca referinţă diferite alte modele de tricouri şi a prelucrat, a încercat să ofere alternative de echipament. Imaginaţi-vă echipa purtând ceea ce vedeţi mai jos. Nu ar fi o schimbare radicală, în bine a aspectului? Nu ne-am dori să purtăm ceva nou, ceva CFR? Credeţi că astea nu contează? Un jucător de la CFR (sub anonimat) declara referitor la acest aspect: „Echipamentul de joc este foarte important, deoarece prima impresie pe care o creezi asupra echipei adverse trebuie să fie puternică. Şi pentru jucător, în sine, este foarte important: oricui îi place să poarte materiale de calitate, care îţi pot da o performanţă superioară. În fotbalul de înalt nivel totul trebuie lucrat până la nivel de detaliu, inclusiv echipamentul.” Oare ce simt jucătorii ce sunt acum aduşi la CFR atunci când li se dă prima dată în mână tricoul Joma, când trebuie să ridice la poză? Ce impresie îşi fac despre club? Şi, câte tricouri se vor vinde, să zicem, cu numele lui Valente?
Nu este loc de mai bine? Priviţi aici:
sursa: Tribuna CFR
