Am călătorit destul de mult în ultimii ani, atât în țară cât și pe afară. Deși România este una dintre țările cu cel mai mare potențial turistic, având munți, mare, deltă, ape termale, cetăți, mănăstiri și multe alte obiective, nu le valorifică aproape deloc, fiind în urma multor state mai mici, cu mai puține resurse naturale.
De cele mai multe ori, tindem să dăm vina pe autorități: nu s-au construit drumuri, nu sunt amenajate bine spațiile publice, nu s-au făcut prea multe facilități specifice pentru turiști și multe construcții din perioada comunistă au rămas în paragină. Deși toate acestea sunt adevărate, nu ar trebui să neglijăm nici vina patronilor din turism, care sunt departe de ceea ce există în restul lumii.
În primul rând trebuie să menționez prețurile prea mari din stațiunile cunoscute, gen Mamaia sau Poiana Brașov. Nu mi se pare normal să stai în România la 3 stele, în condiții mediocre, pe aceiași bani cu care te puteai caza la 4-5 stele în Turcia sau Austria, unde confortul e net superior.
Nu știu care e explicația pentru această situație, de ce e atât de scump la noi. Hotelierii de la mare au scuza cu sezonul scurt, dar cei de la munte nu pot justifica nici măcar așa. Însă turiștii par să vină totuși, așa că… vorba aia: nu e prost cine cere, ci e prost cine dă. Dacă turiștii români acceptă condiții modeste pe sume mari de bani, își merită soarta.
În al doilea rând, nu pot să nu mă revolt când mă gândesc că suntem totuși în 2018, iar pensiunile și hotelurile românești sunt dezastru la promovare online. Încă există multe care nu au nici măcar site sau pagină de Facebook. Cele care au, nu le actualizează cu anii, informațiile sunt greșite sau incomplete, interfața e proastă, omul care dorește să afle ceva se zăpăcește total. Iar cei care nu-și pun pe internet prețurile sunt categoric cei mai stupizi proprietari, pierd din start 90% din clienți.
Pozele sunt făcute foarte rău la majoritatea locațiilor, sunt întunecate, urâte, cu data pusă pe ele, cu obiecte personale prin camere și unghiuri nepotrivite, care denotă un amatorism total. Pe Google Maps apar doar o parte dintre aceste unități, iar unele dintre ele au coordonatele puse eronat. Nu ai cum să pui nici filtre, pentru că informațiile apar haotic, deci alegi oarecum aleatoriu locul unde mergi.
După ce totuși reușești să te înțelegi cu proprietarii sau recepționerele la telefon, după mai multe apeluri (pentru că de multe ori au telefonul închis sau nu răspund), ajungi acolo și găsești cu totul altceva decât scria online. Iar dacă comentezi și le ceri socoteală, tot ei sunt nemulțumiți, de parca tu ești cel care exagerează și are pretenții nefirești. Nici numărul mare de recenzii negative postate nu îi afectează în vreun fel, pentru că sunt destui turiști care nu țin cont de ele.
Am văzut tot soiul de situații aiurea care nu ar fi trebuit să existe. Nu e normal să nu oferi turistului prosoape, săpun sau hârtie igienică, să nu fi schimbat lenjeria de pat înainte, să ai murdărie în baie sau în cameră, să ai dușul, robinetul sau prizele defecte, să nu duci gunoiul zile la rând, să nu faci căldură în camere când e frig afară, să vorbești arogant cu turiștii de pe urma cărora trăiești de fapt. Iar lista ar putea continua, sunt sigur că puteți adăuga și voi multe altele.
Vechile hoteluri comuniste au fost ținute în locație de gestiune peste un deceniu după revoluție, s-au stors banii din ele, s-au degradat și apoi au fost cumpărate pe bani de nimic sau lăsate de izbeliște și închise. Unele s-au renovat destul de bine, dar multe arată și acum dezastruos, cu tencuiala căzută în exterior și mucegai în interior. Nostalgicii epocii de aur mai vin aici când primesc bilete gratuite de tratament, dar cu astfel de condiții nu prea poți atrage turiști noi, care au cerințe normale.
Noile pensiuni au fost construite fără nicio regulă de urbanism după revoluție. Străzile sunt înguste și noroioase, locurile de parcare lipsesc uneori, culorile sunt dubioase, arhitectura nu respectă specificul zonei, iar dotările au fost făcute pe principiul: punem ce este mai ieftin sau ce găsim la promoție. Și din nou: majoritatea concetățenilor care ajung în astfel de locuri nu par deranjați deloc de situație.
Stațiunile și localitățile faine din România sunt acum niște bazaruri, un ghiveci de construcții noi și vechi, cu toate formele și culorile posibile, cu străzi mari și ulițe neasfaltate, cu spații verzi ciuntite și mașini parcate peste tot, fără vreo logică, vreo coerență sau vreo gândire unitară, în care se simt bine cei care merg în vacanță doar pentru a mânca mici la restaurant și a face o baie sau o tură cu schiurile, fără însă a se plimba pe jos deloc.
Situația de acum nu a creat-o guvernul sau marțienii, ci noi toți, cei care au investit în turism fără vreun plan și cei care sunt clienții primilor și se mulțumesc cu puțin. Iar soluții sunt, dar deja răul a fost făcut, iar acum se mai pot doar îndrepta unele lucruri (pentru că nu poți demola mii de clădiri), dar poți însă și impune reguli mai stricte pentru nu se agrava lucrurile în viitor.
Cele mai mari speranțe mi le pun în „inteligența mulțimilor”, în faptul că tot mai mulți români caută pe net locurile unde să se cazeze, lasă comentarii și recenzii și încet-încet acest lucru va duce la creșterea calității unităților turistice. Presiunea celor care plătesc contează mult mai mult decât cea făcută pe căi legale, care pot fi oricum eludate. Important este să știm ce vrem și să nu acceptăm orice ni se oferă, să ne cerem drepturile și să-i obligăm pe proprietari să „livreze” ceea ce au promis.
