Oamenii care locuiau pe coasta Peru-ului mâncau popcorn cu 1.000 de ani mai devreme decât s-a raportat iniţial, ȋnainte chiar ca ceramica să fie folosită. Unele dintre cele mai vechi coji, tulpini, ciucuri, coceni de porumb, datând de acum 6.700 până la 3.000 de ani, au fost descoperite la Paredones şi Huaca Prieta, două situri situate ȋn coastele nordice şi aride ale Peru-ului.
Grupa de cercetători, condusă de Tom Dillehay de la Universitatea Vanderbilt şi de Duccio Bonavia de la Academia Nacional de la Historia Peru, a descoperit, de asemenea, şi microfosile de porumb. Caracteristicile cocenilor, cei mai vechi descoperiţi vreodată ȋn America de Sud, indică faptul că locuitorii antici ai siturilor mâncau porumbul ȋn mai multe feluri, incluzând forme de popcorn şi făină. Cu toate acestea, porumbul nu reprezenta o parte importantă a dietei lor.
“Porumbul a fost domesticit pentru prima dată ȋn Mexic, acum 9.000 de ani, cu ajutorul unei ierbi sălbatice numită teosinte.”, declară Dillehay. “Rezultatele noastre arată că numai după câteva mii de ani mai târziu, porumbul a ajuns ȋn America de Sud unde a ȋnceput evoluţia diferitelor varietăţi pe care le cunoaştem astăzi. Dovezile arată mai departe că ȋn multe zone, porumbul a ajuns mai devreme decât vasele, experimentele vechi cu acest aliment nefiind dependente de prezenţa ceramicii.”
Ȋnţelegerea transformărilor subtile ȋn caracteristicile sâmburilor care au determinat sutele de tipuri de porumb cunoscute astăzi, precum şi momentul şi locul ȋn care fiecare s-a dezvoltat, reprezintă o adevărată provocare. Ştiuleţii şi sâmburii nu au fost bine conservaţi ȋn pădurile tropicale umede aflate ȋntre America Centrală şi de Sud, printre care se afla şi Panama, principalele rute de răspândire existente după ce porumbul a părăsit Mexicul, acum 8.000 de ani.
“Aceste noi şi unice curse de porumb s-ar fi putut dezvolta repede ȋn America de Sud, unde nu era nicio şansă ca el să continue să fie polenizat de sălbatica plantă teosinte. Deoarece există atât de puţine date disponibile din alte locuri pentru această perioadă de timp, bogăţia de informaţii morfologice cu privire la porumb rămâne blocată la această dată timpurie. Aceste cercetetari sunt foarte importante pentru ȋnţelegerea modului ȋn care a devenit cultura de porumb ȋn modul cum o ştim noi astăzi.”
