Noul stadion inutil din Cluj

În 2007, clubul CFR Cluj şi-a modernizat stadionul, din fonduri proprii (private), ajungând ca acesta să fie unul din cele mai moderne din ţară şi să aibă o capacitate de 23.000 locuri. Foarte mulţi clujeni erau însă suporteri ai echipei rivale, U Cluj, care avea mai puţine fonduri, iar politicienii, dornici să obţină voturi prin orice mijloace, nu puteau rămâne insensibili la doleanţele lor.

Astfel, în ultimii doi ani s-a refăcut şi al doilea stadion, investindu-se peste 30 de milioane de euro în ceea ce urma să devină Cluj Arena. Stadionul are o capacitate de 30.000 locuri – enorm pentru un oraş de mărimea Clujului, având în vedere că nici celălalt stadion nu se umplea, nici măcar la meciurile importante. Orgoliul local este însă satisfăcut, avem două dintre cele mai moderne stadioane din ţară! Cu mult fotbal sigur ieşim din criză.

Spre deosebire de alte stadioane noi din Europa, Cluj Arena a fost plasat în centrul oraşului, iar lângă el se construieşte deja o nouă sală de sport. Poziţionarea este aberantă, mai ales dacă ne gândim că s-au prevăzut doar 300 locuri de parcare; întreaga zonă va fi blocată la meciurile importante. Locul a fost însă ales strategic, pentru a satisface pofta de imagine a PDL, în special a tătucului arenei, Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, care s-a grăbit să pună un panou cu numele său şi lângă acest obiectiv, cât mai vizibil pentru votanţii din 2012.

Ideea ca acest stadion să fie folosit doar de echipa U Cluj este stupidă, clubul fiind unul privat, care n-a contribuit cu nimic la costurile investiţiei. Rivala, CFR Cluj, are deja stadion, dar este nemulţumită (pe drept) ca cealaltă echipă să primească unul cadou de la stat. Perceperea unei taxe pentru oricine vrea să joace pe el ar fi o soluţie, dar echipele din zonă au bani puţini, astfel că administraţia arenei abia dacă îşi va acoperi costurile de întreţinere.

Studii făcute de economişti în ultimii ani în Statele Unite arată că ideea construirii unui stadion din bani publici pentru a dezvolta un oraş este greşită; autorităţile nu-şi vor recupera sumele investite, zona nu este propice pentru a genera activitate economică colaterală (nu este loc nici măcar pentru un chioşc cu alimente). Cetăţenii îşi vor cheltuii banii aici renunţând pur şi simplu la a-i cheltui în alte locuri din oraş, deci efectul total asupra creşterii economice sau a încasării de taxe este nul. Investiţia nu poate fi amortizată, rămânând deci încă o suma aruncată în vânt ce putea fi mult mai bine folosită pentru alte nevoi prioritare (dar cu mai puţin impact electoral).

Construirea stadionului s-a făcut în stil tipic românesc; a câştigat cine trebuie (firmele de casă a partidelor de guvernământ), au fost subestimate costurile pentru a scoate cel mai mic preţ şi apoi au fost umflate cu alte investiţii adiţionale de multe milioane de euro (a se citi: şpăgi şi comisioane). Directorul societăţii care va administra Cluj Arena este un băiat portocaliu, fără studii sau experienţă, dar probabil fidel cauzei.

România nu poate ieşi din criză prin bani aruncaţi pe biserici, stadioane, săli de sport şi campanii publicitare turistice. Când statul investeşte bani (majoritatea împrumutaţi, de altfel) pentru a stimula economia, într-o ţară normală, creşterea PIB-ului este mai mică decât sumele investite (deoarece birocraţia este mai puţin eficientă decât mediul privat). În ţara noastră însă, creşterea este zero, performanţă greu de atins, dar perfect plauzibilă pentru un popor care se bucură behăind că „ne-o făcut stadion!”.