Proprietatea particulară generează libera iniţiativă, care are ca efect manifestarea cererii şi a ofertei pe o anumită piaţă. Concurenţa, ca şi formă activă a liberei iniţiative, este o trasătură esenţială a economiei de piaţă, mecanismul acestui tip de economie fiind prin însuşi esenţa sa unul de tip concurenţial. Concurenţa exprimă comportamentul specific al agenţilor economici în condiţiile liberei iniţiative, raporturile dinamice ce se stabilesc între aceştia, ca şi participanţi la procesul de vânzare-cumpărare. Este o rivalitate, dar şi cooperare între agenţii economici, în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie, vânzare, de achiziţie a bunurilor de consum, de efectuare a operaţiunilor băneşti, valutare, financiare, ş.a.m.d. Este o întrecere pentru a obţine avantaje (sau măcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor).
Concurenţa reprezintă confruntarea, rivalitatea între diferiţi agenţi economici care are ca scop atragerea de partea lor a clientelei consumatoare prin diferite politici şi strategii care vizează elemente cum ar fi preţul sau calitatea, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari şi mai sigure.
Ea însăşi este o confruntare deschisă , loială, în cadrul căreia unităţile economice, în calitatea lor de vânzători, învaţă, printr-un proces continuu de tatonări şi erori să-şi îmbunătăţească situaţia lor de pe piaţă.
Premisa existenţei concurenţei este libertatea preţului. În toate ţările cu o economie cu piaţă concurenţială sunt în vigoare reglementări juridice privind reguliile desfăşurării concurenţei, sancţiunile care se aplică celor care le încalcă, organismele abilitate să o supravegheze şi să aplice măsurile punitive. În lipsa supravegherii şi reglementării, concurenţa se poate autodistruge.
Baza concurenţei o reprezintă libertatea de alegere, care se realizează sub forma tendinţei fiecaruia de a primi pentru sine un venit bănesc. De aceea, pentru economişti ea apare ca existenţa a unui număr mare de cumpărători şi vânzători, fiecare acţionând independent ca deţinători ai diferitelor produse şi resurse concrete. Totodată, prin acest proces apare libertatea acestora sau de a participa sau de a se abţine de la actele de schimb.
O altă abordare consideră concurenţa ca fiind, calea de satisfacere a intereselor tuturor participanţilor la viaţa economică. Concurenţa asigură profiturile scontate de firme şi satisfacerea într-o masură cât mai mare a nevoilor consumatorilor, prin faptul că ea dictează să se producă ce si cât este necesar, cerut şi dorit de consumatori, la preţurile cele mai scazute posibile.
Mecanismul concurenţial exprimă legăturile numeroase între acţiunile subiective ale agenţilor economici şi cadrul obiectiv al desfaşurării acestor acţiuni. Prin acest mecanism, actele subiective ale indivizilor participanti la viaţa socială sunt transformate in acţiuni necesare, conforme cu exigenţele şi raţionalitatea economiei de piaţă. Sub presiunea concurenţei, subiecţii economici producători sunt obligaţi să reducă costurile, obiectiv pentru atingerea căruia ei introduc noi tehnologii, perfecţionează şi organizează conducerea întreprinderii, îmbunătăţesc calitatea produselor, etc.
În măsura în care este deschisă, loială, reglementată, supravegheată şi bazată pe preţuri libere, concurenţa indeplineste mai multe funcţii:
A) Stimulează progresul general: ea incită la inovaţie şi creativitate, care favorizează creşterea eficienţei, economisirea resurselor, satisfacerea nevoilor (vezi fig.1)
