Hoţia organizată din transportul în comun

Majoritatea cetăţenilor trăiesc cu impresia că este firesc ca statul să se ocupe de transportul în comun din oraşe, că o face relativ bine şi nu ar putea exista o soluţie privată eficientă. Acest mit a fost perpetuat din raţiuni parşive, deoarece există o întreagă încrengătură de interese meschine care urmăresc menţinerea situaţiei actuale, foarte profitabilă pentru unii.

În Cluj există autobuze, troleibuze şi tramvaie pentru transportul călătorilor în oraş, plus rute preorăşeneşti, operate de firme private. Calitatea transportului este mediocră; mijloacele de transport sunt şi mai noi, şi mai vechi, multe luate second-hand din străinătate; unii şoferi au probleme de atitudine faţă de pasageri, se adresează nepoliticos, pun muzică religioasă sau manele la volum prea mare şi nu au suficientă grjă când frânează; vara, mirosul este insuportabil, deoarece aerisirea este deficitară şi nu există aer condiţionat; liniile de tramvai sunt distruse, astfel că şoseaua este avariată, maşinile se defectează în trafic, clădirile din zonă sunt zgâlţâite, iar zgmotul şi vibraţiile sunt foarte inconfortabile pentru călători; nu există transport de noapte, iar casele de bilete au orar fix şi angajate plictisite care n-au niciodată să-ţi dea rest.

Surprinzător însă, clujenii nu sunt foarte nemulţumiţi de serviciile RATUC; poate dacă ar şti că această companie este subvenţionată cu 50% din bugetul de stat (adică din banii lor) şi-ar schimba atitudinea. Preţul unui bilet (3,50 lei / 2 călătorii) este mai mare chiar decât cel din capitală, unde distanţele sunt mult mai lungi. Reformele transportului în comun din Cluj sunt însă unul din subiectele preferate ale politicienilor din toate partidele şi evident un motiv pentru dese conferinţe de presă triumfaliste ale administratorilor locali. Oamenii nu îşi imaginează însă că ar putea exista soluţii alternative, mai ieftine şi mai eficiente.

Propunerile autorităţilor sunt uneori aberante, dar nici măcar presa nu reacţionează. Ultima idee este cheltuirea câtorva zeci de milioane de euro pentru refacerea completă a infrastructurii şi schimbarea garniturilor de tramvai. Ce sens are acest lucru? Nu se ştie exact, Clujul nu are o tradiţie în domeniu, tramvaiul fiind introdus în anii ’80, pe un singur traseu, dintr-un cartier-dormitor spre zona industrială, cu linii pe mijlocul şoselei, fără spaţii special amenajate. Circulaţia este îngreunată, zgomotul deranjant, iar clădirile istorice din centru, degradate. Se spune că ar fi mai ecologic, dar nu sunt oare şi troleibuzele tot electrice şi mult mai simplu de operat? Cu banii daţi pe această investiţie s-ar putea cumpăra vreo 150 de autobuze noi, adică mai multe decât are regia autonomă în dotare acum. Dar probabil sunt persoane care ar avea de câştigat de pe urma acestei afaceri, astfel că populaţia este prostită cu importanţa fundamentală a tramvaiului în oraşul nostru. În alte oraşe (cum ar fi Braşovul), tramvaiul a fost eliminat şi n-a fost nicio tragedie; dar se poate şi mai rău: în Oradea s-au cumpărat garnituri la preţuri exorbitante, de peste 1 milion de euro bucata.

Regia de transport are pierderi constante, dar asta nu o împedică să facă cheltuieli nejustificate. De mulţi ani, finanţează un grup folcloric propriu („Dor Transilvan”). Evident, în numele promovării culturii autohtone! Inutil de menţionat că singurele locuri unde contribuabilul se poate bucura de spectacolele acestui ansamblu sunt nunţile şefilor de la RATUC şi chefurile date de directorii de prin administraţia locală. Regia primeşte mulţi bani de la bugetul local, atât pentru dotări cât şi pentru subvenţionarea diferitelor categorii sociale care beneficiază de reduceri (elevi, studenţi) sau chiar gratuităţi (pensionari, bătrâni). Biletele nu acoperă nici jumătate din costul real al călătoriei; salariile şoferilor sunt însă mult mai mari decât în mediul privat, iar de directori nici nu are rost să mai vorbim. Oare nu s-ar putea finanţa direct persoanele cu venituri mici prin ajutoare sociale, fără a fi irosiţi bani publici pe căi ocolite? Un preţ unitar al biletelor, care să acopere total costurile companiei, ar simplifica mult calculele – dar ar fi mult mai greu de făcut şmenuri, astfel că nimeni nu doreşte acest lucru.

Pe rutele din judeţ, transportul este asigurat de firme private. Aberant este însă faptul că autorităţile au instituit monopoluri pe anumite trasee, cu câte un singur operator particular. Pe Cluj-Floreşti, de exemplu, transportul se face doar de către firma Fany. Fiind singurii, îşi permit să stabilească ce preţ vor, ce staţii vor, ce program vor etc. Nu doar că nu se permite apariţia unei concurenţe care să ducă la îmbunătăţirea serviciilor, dar poliţia face periodic raiduri în zonă, amendând persoanele care iau autostopişti pe acest traseu sub pretextul transportului neautorizat. Practic, autorităţile ajută o anumită firmă în defavoarea celorlalte, întreţinâd în mod conştient un monopol privat. Mă întreb la cine ar trebui să cotizez şi eu pentru a obţine astfel de facilităţi!

Deşi în majoritatea domeniilor experienţa ne arată clar că firmele private, într-o piaţă liberă, oferă servicii mult mai bune şi mai ieftine decât monopolurile (indiferent dacă sunt de stat sau particulare), populaţia este în continuare manipulată de autorităţi, sub pretextul asigurării unui transport ordonat, fiind astfel forţată să plătească sume mai mari pentru servicii proaste şi să nu poate alege o alternativă. Mă îndoiesc însă că vreun partid din Cluj ar avea curajul să abordeze tranşant această problemă; în fond, paraziţii nu sunt doar portocalii, ci multicolori şi se înţeleg extrem de bine între ei.