Într-o declarație politică, senatorul Cristian Bordei susține că oamenii vechiului regim comunist au rămas și acum în funcții importante, în toate structurile statului, iar „legile securității” îi vor împiedica pe cetățeni să afle adevărul despre cum s-a reorientat vechea nomenclatură în ultimii 33 de ani.
Iată mesajul parlamentarului USR:
„Legile securității au intrat pentru prima dată în atenția publică și au început să fie discutate serios acum 30 de ani, în perioada când era făurită “democrația originală” cu ajutorul bâtelor minerilor îndrumați de serviciile secrete și armată. Dosarul Mineriadei din 1990 a devenit o glumă proastă ca și cel al Revoluției dar și multe altele despre care românii au preferat mai degrabă să uite.
Sigur, după ce au trecut atâția ani, praful a început să se așeze și s-ar putea spune că vinovații nu mai există și că au murit de bătrânețe. Asta până când realizezi că cele două dosare încă sunt tărăgănate, semn că vinovații încă se află în sistem, iar dacă nu ei, urmașii acestora.
Este foarte posibil să nu mai dureze mult până când gradul de violență din `90 va fi egalat de guvernul actual sau de oricare altul pe care USL și serviciile ni-l va da. Asta pentru că la neajunsurile ce se vor abate asupra populației se va adăuga și incompetența multor oameni cheie de prin instituții, care se va dovedi catastrofală în situații critice.
Unii dintre ei, chiar și din instituțiile de siguranță, se arată siderați pentru că sunt în centrul atenției zilele acestea. Ne scuzați, dar judecând după ce am văzut în ultimii 30 de ani, ne este foarte greu să mai avem încredere. Metehnele partidului unic și ale Securității au avut continuitate în noile structuri de după 1990 asta pentru că, în esență, oamenii vechiului sistem au format nestingheriți baza acestora.
Se văd peste tot, în funcțiile importante, din sectorul economic până în cel militar, oamenii fostului regim, mulți dovediți informatori. Nici nu știm sigur câți angajați au serviciile noastre, pentru că am aflat și noi: această informație este de risc național. În ritmul ăsta, devine un risc național să vorbești de însăși existența serviciilor, darămite să mai critici ceva.
Așadar, nu este de mirare faptul că încrederea celor mai mulți români în servicii este mică, iar statul pare că se îndreaptă încet, dar sigur, înspre controlul total al serviciilor pe politic, justiție, presă, societate civilă, șamd. Cu riscul unor noi tensiuni sociale imense care să stârnească un nou val masiv de emigrare în rândul românilor, asemănător celui de la începutul anilor `90 și a celui de după aderarea României la UE.
Într-un astfel de scenariu România va deveni mai ceva ca Ungaria, ceva înspre Turkmenistan mai degrabă, dacă luăm în considerare implicarea serviciilor și instituțiilor de forță în treburile statului.”
