Senatorul USR de Cluj continuă seria explicațiilor despre prețul mare la energie pe care sunt nevoiți să-l plătească românii:
Cristian Bordei: „În mesajele mele recente, am încercat să explic cât mai simplu ce se întâmplă de fapt pe piața energiei electrice, dincolo de fumigenele lansate de politicienii PSD și PNL. Mai grav mi se pare că, din câte îmi dau seama, mulți dintre ei, cu funcții importante, efectiv nu înțeleg ce se întâmplă. Cum să te duci tu, Dumitru Chiriță, Președintele ANRE, în vacanță în țările calde în mijlocul unei asemenea crize? Revoltător, cel puțin.
Am afirmat că soluția ar fi ca statul să-și exercite funcția de control asupra propriilor producători. Pentru că 70-80% din producția de energie electrică vine de la producătorii de stat, iar la gaz avem Romgaz, deținut majoritar de stat și OMV-Petrom în care statul este acționar semnificativ. Și am mai spus că suntem într-o situație excepțională care necesită soluții excepționale, care nu pot veni decât ascultându-i pe specialiștii pieței, cei care înțeleg mecanismele efective de formare a prețurilor pe piața OPCOM.
Compensarea și plafonarea sunt măsuri bune în sensul efectului direct pe termen scurt în factura consumatorului. Din nefericire, aceste măsuri presupun un efort bugetar imens din partea statului, sunt complicate și dificil de aplicat, practic statul plimbă bani dintr-un buzunar în altul. Iar punctul lor cel mai slab este că nu atacă miezul problemei, nu forțează în niciun fel scăderea prețurilor, ci doar amână confruntarea problemei. Ce se va întâmpla după 31 martie dacă prețurile nu scad? Și deocamdată nu scad, ba chiar cresc!
O măsură bună și ușor de aplicat este cea propusă de USR și anume scăderea TVA pentru energie la 5% și eliminarea altor taxe. De ce actuala putere se încăpățânează s-o ignore și să n-o aplice, nu pot înțelege. Însă nici aceasta nu mai este suficientă după ce chiar și prețurile fără TVA depășesc limita suportabilității.
Ministerul Energiei, împreună cu ANRE, ar fi trebuit să cheme încă din octombrie conducerea celor trei mari producători de stat, Hidroelectrica, CE Oltenia și Nuclearelectrica, și să afle ce capacitate de producție disponibilă au pentru contractare. Apoi, chemau cei mai mari furnizori de energie electrică din piață, care au contracte de furnizare către clienți finali (pentru început clienți casnici) de la care solicitau situația achizițiilor (preț mediu achiziție) și situația necesarului de furnizare conform contractelor încheiate. Se analiza necesarul de energie pentru fiecare furnizor, astfel încât să poată susține contractele de furnizare la prețul de X lei/kWh, cu toate tarifele incluse, un preț maximal considerat suportabil pentru clienții casnici respectiv non-casnici, calculat de INS pe baza unor indicatori specifici României. Iar apoi, pe baza unei derogări de la funcționarea mecanismului normal de piață, eventual pe baza unei legi votate de Parlament în procedură de urgență, s-ar fi permis încheierea de contracte bilaterale directe, cu livrare în perioada 01.11.2021-31.03.2022, la acel preț X prestabilit.
Urma să se analizeze necesarul pentru categoriile de clienți non-casnici, mici, mijlocii și așa mai departe.
În acest fel s-ar fi redus presiunea pe piețe iar furnizorii nu s-ar mai fi aruncat să ofere oricât ca să își asigure energia necesară pentru onorarea contractelor cu clienții finali. Și poate, cel mai important, nu mai eram acum în situația de a face verificări cu toate instituțiile statului (ANRE, ANPC) dacă s-a facturat sau nu cu plafonare și/sau compensare.
Sunt un liberal, un adept al piețelor libere și un adversar al ideii de prețuri reglementate, dar mecanismul propus mai sus nu înseamnă reglementare ci un mecanism extraordinar și temporar de fixare a prețurilor, la un nivel care încă ar fi asigurat profituri bune producătorilor, pentru a disipa tensiunea anormală din piață. Piețele dau uneori și rateuri. Și la bursele de valori atunci când prețul anumitor acțiuni o iau razna, acestea sunt stopate temporar de la tranzacționare, se face o anchetă, se iau anumite măsuri și numai după aceea se reia tranzacționarea. Situațiile excepționale cer măsuri excepționale și poate încă nu e prea târziu să fie aplicate!
O altă soluție complementară care se poate aplica ține de o acțiune la nivelul Comisiei Europene, pornită tot de Ministerul Energiei, preferabil concertată cu omologii din alte țări UE. Și anume este vorba despre o solicitare de revizuire, fie și temporară, a mecanismului de tranzacționare a certificatelor de carbon. Am explicat despre rolul C.E. Oltenia în sistem și influența indusă în piață de creșterea abruptă a prețului acestor certificate. O reducere a componentei de tranzacționare speculativă a acestora ar putea elimina un alt factor major de presiune asupra prețurilor din piețe. Se pare că la Comisia Europeană se lucrează la o reformare a acestui mecanism, să sperăm că în direcția bună și cu aplicare cât mai rapidă.
Cert este că asistăm la un eșec total al Ministerului Energiei și al ANRE în gestionarea acestei crize. De aceea conducerile ambelor instituții trebuie să plece acasă!”