Și dacă Dragnea are dreptate?

0

A vorbi acum despre Dragnea, în termenii prezumției de nevinovăție, e ca și cum L-ai înjura pe Isus Cristos de mamă. Nici pe departe Liviu Dragnea nu este modelul meu de politician; de altfel i-am și dorit o moarte politică, dacă se poate cât mai violentă.

Dar nici nu pot fi de acord cu corul inchizitorilor de ocazie, care îi cer capul, chiar la propriu, pentru vina de a nu fi ca ei. Nu voi fi niciodată de acord cu condamnarea unui om a priori, fără probe temeinice, doar pe baza unor… suspiciuni, fie ele și… rezonabile!?!

În esență, Liviu Dragnea a fost condamnat pentru acțiuni pe care toti liderii de partid – de la sat pân’ la oraș – le desfășoară. Și acest lucru îl știu foarte bine toți propagandiștii și strategii politici. Dar tac toți ca rahații în iarbă.

În legătură cu fondurile europene, încă n-au fost produse probe temeinice, iar despre Belina nici dracu’ nu-i poate pune în cârcă ceea ce nu a făcut. Propagandiștii sistemului au patinat mai mult pe terenul speculațiilor decât pe cel al temeiniciei probelor.

În atari condiții, o echipă de avocați a transferat la CEDO judecata dreaptă, fără părtinire a… Anticristului Dragnea.

În varianta #rezist, decizia CEDO va însemna moartea definitivă a politicianului, el rămânând în cel mai fericit caz o mumie politică neîmbălsămată, scăpată pe stradă din neatenție. Ar fi varianta cea mai simplă, care ar aduce ușurare inclusiv în tabăra PSD, Iohannis ar mai face un rictus în colțul gurii, iar USR și PNL ar hauli pe clădirea Parlamentului 3 zile și 3 nopți.

Ce ne facem însă dacă CEDO îi dă dreptate lui Dragnea și va spune rece, precum sloiurile de februarie de la streașina cavourilor, că Liviu Dragnea n-a avut parte de un  proces echitabil?

Mamă! Mamă! Mamă!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here