Pentru unii cititori, acest titlu poate părea ciudat. Cum adică, UE trebuie salvată?! Nu este cel mai puternic și vechi bloc economic de pe glob, nu se extinde, nu are instituții solide, nu oferă fonduri chiar și României?
Și totuși, Uniunea se află într-unul din cele mai dificile momente ale sale. Încrederea cetățenilor în Bruxelles este la un minim istoric. Marea Britanie a decis să părăsească comunitatea, iar alte state se gândesc să organizeze propriile referendumuri pentru secesiune. Grecia se află în criză economică de un deceniu, iar ajutoarele UE au fost repede uitate, resentimentele față de condițiile impuse pentru plata datoriilor fiind mult mai puternice.
Odată cu venirea la putere a lui Donald Trump, relația cu Statele Unite a devenit mai imprevizibilă. Deși alianța militară persistă, din perspectiva economică se vede mai degrabă o adversitate. În est, Rusia pare să fie tot mai agresivă, cu interveniții în Caucaz și Ucraina, iar multe state europene depind de gazul și petrolul rusesc.
Birocrația de la Bruxelles este percepută ca fiind tot mai rigidă și ruptă de realitate, având costuri mari și rezultate relativ puține. În plus, singura structură democratică este Parlamentul European, în restul instituțiilor fiind persoane numite, nu alese de cetățeni. Normele și regulile impuse de UE sunt văzute de multe ori de către țările membre ca niște dictate aberante și arbitrare.
Cea mai serioasă problemă recentă a fost însă situația refugiaților din statele islamice aflate în conflict, gestionată dezastruos în Europa. Uniunea s-a divizat în state care doreau să primească pe toate lumea și state care nu doreau să accepte pe nimeni. Pe fondul nesiguranței și dezorganizării, pe lângă refugiații autentici au pătruns în UE și sute de mii de migranți economici, din țări africane sau musulmane orientale, care nu proveneau din zone de război, precum și mii de jihadiști care pretindeau că sunt la rândul lor victime.
Rezultatul a fost seria de atentate din ultimii ani, care a determinat ascensiunea dreptei naționalist-populiste în mai multe state. În Polonia și Ungaria au ajuns la putere forțe politice autoritariste, care încearcă să submineze statul de drept, în numele protecției oferite populației în fața „invaziei barbare”. În țările vestice au crescut partidele neo-naziste și euro-sceptice. Iar pe plan extern, Uniunea apare divizată, incapabilă de a avea un punct de vedere comun și coerent, fiind ușor de manipulat de către dictaturi mai închegate și mai stabile.
În aceste condiții, ce se poate face pentru a schimba situația? Mai are UE șanse de a deveni o mare putere în lume, democratică și liberă în interior, unitară și fermă în exterior? S-ar mai putea ajunge la o federație de state europene pe model american? Cine poate salva Uniunea Europeană?
Răspunsurile nu sunt deloc clare în acest moment. Forțele centrifuge, care vor să destrame construcția europeană, sunt pe moment mai puternice. Oamenii au uitat cum a apărut Comunitatea Economică Europeană, în urma dezastrului lăsat de al doilea război mondial, cât de mari speranțe s-au pus în această asociere de state occidentale care au dat la o parte antagonismele istorice și au decis să lucreze împreună.
Cei peste 70 de ani de pace și prosperitate au generat un spațiu unic în lume, în care amintirea suferințelor războiului și a sărăciei sunt atât de îndepărtate încât par să nu fi existat niciodată, cel puțin pentru tinerii din vestul Europei, care nu au trecut nici prin trauma comunismului. E foarte ușor să deconsideri o structură actuală cu care te-ai obișnuit, care dă senzația că există dintotdeauna și deja are defecte clare și evidente, mai ales dacă nu poți face comparația cu situația dinaintea ei.
Ignoranța noilor generații se complementează cu nostalgia celor mai în vârstă, care regretă „vremurile bune” când țările lor erau mult mai puțin diverse etnic și religios. Multiculturalismul poate avea efecte negative, cum ar fi ghetourile și violența, dar tot el poate sta la baza unei societăți cosmopolite, cum e America. E vorba și aici tot de felul în care gestionezi o situație – în cazul acesta fiind vorba de imigrație.
Uniunea Europeană are nevoie de reforme profunde. Structurile de conducere trebuie să devină mult mai democratice. Nu ar trebui să existe această teamă că „poporul va face alegeri greșite”. Când gândești astfel, o iei pe calea autoritarismului. Pe de altă parte, UE are o mare problemă de comunicare, atât în interior cât și în exterior, aici clar e nevoie de o schimbare. Trebuie arătate mai clar realizările Uniuniii, iar influența externă trebuie combătută.
O instituție necesară ar fi un serviciu comun de informații externe, pe modelul CIA. Fără acesta nu vor putea fi apărate interesele UE în exterior, iar statele membre nu au capacitatea de a combate singure manipulările venite din afară, în special de la Moscova.
Uniunea Europeană trebuie să devină mult mai liberală, în sensul clasic european al cuvântului. E nevoie de mai puține reguli, de mai multă libertate economică, de o birocrație mai mică și de cât mai multă economie de piață. Doar asta poate genera creștere și poate finanța restul obiectivelor comune. Defazajul economic dintre UE și SUA se adâncește de câteva decenii, trebuie făcut ceva urgent în această privință.
De asemenea, trebuie să dispară din clasa politică europeană toți putiniștii, comuniștii, fasciștii și apologeții regimurilor dictatoriale, toți cei care încă îl mai citează pe Marx sau mai neagă holocaustul, toți cei care vor relații bune cu Iranul și Venezuela, toți cei care spun că Rusia și China sunt state democratice și care plâng de mila teroriștilor palestinieni.
După ce vor fi implementate aceste măsuri, se poate vorbi iar despre extindere și chiar despre transformarea Uniunii într-o federație. Dar asta numai după ce va fi recăpătată încrederea cetățenilor. Ce șanse sunt să se întâmple măcar o parte din aceste lucruri? E greu de spus și momentan nu avem multe motive de optimism.
Mai trebuie menționat că, de multe ori în istorie, cel mai bun catalizator pentru unirea unor țări sau grupuri divergente a fost un inamic exterior comun. Uniunea Europeană are amenințări exterioare… dar cel puțin acum, nu pare să fie conștientă de ele, pentru că nu sunt atât de clare. Deocamdată suntem în momentul acela în care la porțile cetății bat năvălitorii, iar noi dezbatem sexul îngerilor.