Cărti care merita citite: Scris pe trup de Jeanette Winterson

0
sursa: Editura Humanitas

“De ce măsura iubirii este pierderea ei?” suntem întrebați retoric în romanul scriitoarei Jeanette Winterson, Scris pe trup,  roman ce îl găsiți în colecția Raftul Denisei  al Editurii Humanitas Fiction.

Deloc banal, romanul spune într-un mod neobișnuit povestea a doi protagoniști: unul căruia e greu să îi determini sexul și o “EA” – Louise. Cei doi se întâlnesc într-o noapte ploioasă, se iubesc nebunește și în cele din urma pierd drumul unul către celălalt. Un roman complicat cu o “EA” căsătorită și care acceptă să își părăsească soțul pentru a-și trăi iubirea:

” – O să-l părăsesc. Fiindcă dragostea mea pentru tine face din orice alta viață o minciună”

și un partener care-și părăsește iubita bolnavă, crezând că astfel o va salva. Pe scurt, acesta este povestea cărții. Ce însă nu poate surprinde acest rezumat e frumusețea fiecărui paragraf al cărții, descrierea în detaliu al unei iubiri profunde ca un drog care lasă urme vizibile și invizibile scrise pe trup, povestea dragostei, a speranței, a fricii de eșec, a morții. Prin urmare, cred că mai bine vă las cu câteva citate care mi-au plăcut din carte. Categoric merită citită. Îți dă senzația că fiecare pagină respiră și simți teribil alături de protagoniști nebunia iubirii, infinita senzualitate a trupului celuilalt și în final disperarea pierderii iubirii.

„Ce alte locuri există pe lume în afară de cele pe care le descoperi pe trupul ființei iubite?”

„Nu crezi că e ciudat că viața, despre care se spune că e atât de bogată și de plină, o călătorie exotică plină de aventură, se poate reduce la o lume de mărimea unei monede? Pe față cap, pe verso o poveste. Cineva pe care l-ai iubit și ce s-a întâmplat. Asta-i tot ce rămâne când cauți în buzunar. Lucrul cel mai important e chipul unei alte persoane. Ce altceva ai gravat pe mâini în afară de ea?”.

„Nu-i doream doar corpul, îi doream oasele, sângele, țesuturile, mușchii ce le țineau laolaltă. Aș fi ținut-o lipită de mine chiar dacă timpul i-ar fi făcut să pălească nuanțele și texturile pielii. Aș fi ținut-o lipită de mine vreme de o mie de ani, până când oasele i s-ar fi preschimbat în pulbere. Ce ești tu, de mă faci să mă simt așa? Cine ești tu, de faci timpul să nu aibă nicio importanță?”

“Mi-e dor de tine… Apele, oricât de multe, nu pot stinge dragostea, șuvoaiele n-o pot îneca. Atunci ce o ucide? Doar asta: neglijarea ei. Să nu te văd când stai în fața mea. Să nu mă gândesc la tine în toate lucrurile cele mici. Să nu-ți fac loc să mergi lângă mine pe stradă, să nu întind masa pentru doi. Să te aleg din obișnuință, nu din dorință. Să las vasele nespălate, patul nefăcut, să nu te bag în seamă dimineața, să te folosesc în timpul nopții. Să tânjesc la altcineva în timp ce te pup pe obraz. Să-ți spun numele fără să-l aud; plecând de la premisa că e al meu, să am dreptul să-l strig.”

“Oamenii știu de obicei motivul precis pentru care sunt fericiți. Doar rareori știu însă de ce sunt triști.

,,Tristețea e un gol. Un spațiu fără aer, un loc mort și sufocant, locuința celui trist. Tristețea e un bloc de închiriat, cu camere ca niște cuști de găini, iți clocești propria mizerie, stai în propriul jeg. Tristețea e un drum pe care nu ai unde să întorci și să te oprești. Străbate-l împins de cei din spate, cu piedici puse de cei din fată. Străbate-l cu viteză furioasă, chiar dacă zilele iți sunt mumificate în plumb. Se întâmplă atât de repede, din clipa în care ai pornit nu există nicio ancoră din lumea reală care să te încetinească, nimic de care să te agăți. Tristețea te trage afară din suporturile vieții tale, lăsându-te să cazi liber. Oricare ar fi iadul tău personal, în Tristețe vei găsi milioane de asemenea iaduri. E un oraș  în care coșmarurile tuturor se adeveresc.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here